Exceptionalul din Cotidian » fumat

Snuff iz enuff

paul — Wed, 23 Sep 2009 13:42:00 +0000

De ieri sunt veselul proprietar al unei cutiuţe magice, cu un praf.. pe care nici mai mult, nici mai puţin, îl tragi pe nas. Da, este vorba despre tutunul de prizat. Am făcut rost de frumuşeţa asta prin contrabandă, de la ”băieţi”. Schimbul s-a făcut pe sub mînă, evident, într-un loc aglomerat, să nu ne ia la ochi poteraşii. Iar eu sunt mulţumit de ceea ce am primit. Drăcia asta, pe numele ei Poschl’s Gletscher Prise Snuff Menthol mit Columbia-Ol (toate o-urile din denumire au punctulete deasupra, deci se citesc mai rotunjit decît de obicei), este evident mentolată şi cu adevărat ţi se urcă la cap. Dacă presari în spaţiul dintre degetul mare şi restul mîinii suficient cît să nu te faci de rîs, dar nu prea mult, să nu te-apuce bîţîiala, mai trebuie doar să ştii cum să-l tragi pe nas. Dintr-o dată, cu o bancnotă de 1 leu, rulată

Prima dată îl simţi în ochi, nu în nas sau pe trahee. Iute, înţepător, aromat, pînă încep să-ţi dea lacrimile ca la curăţat de ceapă. Abia de mai poţi să rabzi milioanele de ace care-ţi străbat jumătatea de faţă cu a cărei nară ai tras cele cîteva firicele de tutun de prizat. După ce trece senzaţia de ţepi, simţi cum ţi se desfundă nasul… minunat. Aerul devine mentolat.. totul prinde o altă culoare. Poţi face abstracţie de gestul celebru, văzut în filmele cu drogaţi, cînd începe să te mănînce nasul şi tu-ncerci cu ambele mîini să scapi de furnicături. Sau de praful ăla alb-pudră care rămîne în jurul nării după prima liniuţă. Se întîmplă şi aici, dar este cu totul altceva. Totul este natural. Şi legal. Sper. Pe mine mă scuzaţi acum, mă duc să-mi desfund nasul, că a rămas încleiat de la.. Fir-ar să fie.

Partea bună e că de aseară încoace nu am mai fumat nicio ţigară.

12, să fie cu noroc!

paul — Sat, 03 Oct 2009 22:10:00 +0000

Din ciclul ”Ce mai face Dimulescu atunci cînd nu are ce face”, vă prezint astăzi o scurtă istorie a chinurilor tantalice prin care-am trecut în tentativa mea de a mă lăsa de ţigări.

Prima zi a trecut lesne. Rămăsesem fără ţigări – este imperial necesar ca atunci cînd te laşi de fumat să fi terminat toate ţigările din ultimul pachet. Legenda cu pachetul nedesfăcut care te poate motiva să nu mai fumezi este o.. legendă (eu n-aş putea răbda, pur şi simplu e prea mare tentaţia). M-am lăudat la toată lumea în acea primă zi, deşi nu aveam cu ce, afară de decizia de-a mă lăsa de ţigări.

A doua zi… a început distracţia. Ca la circ a fost: gîndurile necuviincioase îmi dădeau tîrcoale iar eu mă simţeam ca martirii cei creştini în arenele lui Nero, puşi faţă-n faţă cu lei, tigri, pantere şi-alte pisicuţe. Îmi venea să pip, Iisuse-Marie!, dar am rezistat şi cu un pic de ajutor de la amicul snuff.

A treia zi a fost poate climaxul tentativelor de a mă lăsa de fumat: nu a mai fost vorba de nevoia de a mai fuma, cît a fost vorba de lipsa ocupaţiei!! Nu vă gîndiţi că nu aveam ce face. Că aveam. Dar.. nu se potrivea nimic! Nu-mi plăcea nimic, nu aveam stare.. şi vroiam să-mi aprind o ţigară numai ca să fac ceva cu mînuţele. Mi le-aş fi băgat oriunde, numai să ştiu că se potolesc.

Asta a fost tot. Momentele culminante au trecut, eu intru acum în cea de-a 12-a zi de cînd am renunţat la ţigări (am mai fumat una joi noapte, după meciul pierdut de Dinamo cu Panathinaikos, dar a fost o ţigară fumată.. la oha, să-mi sîcîi un pic plămînii). Aşadar, eu spun că de 12 zile sunt nefumător. Mă aşteptam să îmi fie mult, mult mai greu.

Acum sunt mai vesel, mai liniştit, mai plin de viaţă, tenul meu este mai proaspăt, hainele nu-mi mai miros a tabac.. Nu mai spun ce a însemnat pentru circulaţia mea să renunţ la ţigări.. nu dintr-alt motiv, doar că nu-mi place să mă laud.

Cum am fost tras în piept cu nişte ţigări (UPDATE)

paul — Wed, 13 Jan 2010 10:57:57 +0000

UPDATE: Azi (vineri) a venit un curier de la BAT să-i dau pachetul de ţigări cu probleme şi să-mi dea înapoi înlocuitorul: un pachet întreg de Luckies. Toate bune şi frumoase, numai că bietul curier – n-am înţeles bine de la ce firmă era – nu ştia pe ce planetă se află. Îl întreb “nene, ce ai acolo pentru mine? – Un colet. – De la cine? – Păi nu ştiu. – Păi nu scrie pe el? – Ă, nu. – Păi şi cine te-a trimis? – Firma. Dar uitaţi, scrie aici că trebuie să returnez ceva de la dumneavoastră. – Ce? – Nu ştiu, dar trebuie pus în plicul ăsta. ” M-am uitat la el, părea mai adormit ca mine, deşi eu doar ce mă trezisem din somn. Pînă la urmă am rezolvat-o, nu l-am mai chinuit că mi-era milă. Dar mi s-a părut aiurea să trimiţi oamenii să facă nişte comisioane fără să aibă habar despre ce e vorba. Dacă urma să primesc vreo 30 de colete în aceeaşi zi, de unde să visez eu despre ce e vorba?! În fine. Salutări la oamenii de la BAT care tot dau refresh la articolu’ ăsta, să vadă ce s-a mai întîmplat

—————————————————

Băi, ce nemernici! Îmi cumpăr aseară un pachet de ţigări Lucky Strike de la supermarketul din Complexul Intermacedonia de la Iancului. Toate bune şi frumoase.. Deschid pachetul, aprind o ţigară, trag din ea, era incredibil de slabă. Zic “wtf” şi mă holbez pe marginea ţigării. Era de firmă: ”Cortina”. Mă uit la pachet, nu, nu mă înşelasem, era Lucky. Fusese sigilat, avea timbru, era made in UE, totul la locul lui. Mă uit şi-n pachet, unde mai găsesc vreo 7-8 ţigări “Cortina” ascunse strategic între cele de Lucky Strike. Dau să înjur, îmi reuşeşte, cu greu m-am calmat.

Azi am sunat la ăştia de la BAT să mă plîng de matrapazlîc. Oamenii m-au ascultat şi apoi mi-au solicitat să pun pachetul cu ce-a mai rămas în el de-o parte, pentru investigaţii. L-il păstrez, dom’le, ce dracu.. fumatul oricum nu e sănătos. Sper din toată inima să se facă ceva în această problemă, cine ştie cîţi sărmani fumători au fost păcăliţi astfel, bla-bla-bla… Nu mai bine mă las eu de fumat, fir-ar al dracului? A n-a oară în secolul ăsta? Logic.