Acum cinci minute m-a sunat o femeie să mă întrebe de Costică. Fireşte, nu am ştiut ce să-i spun, iar ea n-a ştiut să explice.. Ea (năvalnic – după voce, 45 de ani pe puţin/corpolentă/permanent(ă)): ”Alo, Costică!?” Eu (mut, cu umerii-n aer): ”?!” Ea (contrariată): ”Costică?!” Eu (lămurit): ”Nu e Costică, doamnă..” Ea (enervată!?): ”Da’ […] ↓ Read the rest of this entry…
