Exceptionalul din Cotidian » concediu

Maraton de Paris

paul — Wed, 06 May 2009 12:47:00 +0000

^^”We shall never surrender!” – Marele Churchill si eu, micul Dimulescu.^^

^^”Bai, macar briceagu` ala sa-l fi luat cu mine.. Ca o bara de-asta tot o “imprumutam” cumva. Dar o fi aur? De trompeta?”^^

^^”Hem hem, ma intreb, pe-asta l-or avea pe inventar? Ca pe lista marilor obiective de vizitat vad ca nu e..”^^
^^”Da-te mai asa, ca nu vad Arcul de urechile tale, ce naiba!” Un mioritic pe Champs Elysees. As fi preferat un cojoc gecii si un ciomag mainilor infipte-n buzunare. ^^

^^”Nu zic, faina bucatica Venus asta, dar cred c-avea un brand excesiv lucrat, dupa ciotul ramas in dreapta. Mai bine o rubensiana renascentista..”^^

^^”Daca e sa ma iau asa, intuitiv, dupa desenele-asta, am in fata varianta Playboy a antichitatii?!”^^

^^”OK, unde mama dracului sunt acum?!”^^

^^”Cap…de…barbar, perioada imperiului roman… 20-30 i.Hr.. Ce chestie, barbar, da` cu freza caragialesca.”^^

…Totul a fost frumos, pana la plecare. Cand am pierdut avionul. Dar.. Asta-i viata. Am prins 1 mai muncitoresc in Turnul Eiffel, am cascat gura la garguii de pe Notre Dame, am facut pe cointeresantul in fata tabourilor celebre din Luvru, am vazut chiar si o sala de cursuri din facultatea de drept de la Paris (ce mizerie, nene… numai coji de seminte nu aveau aruncate pe jos), m-am dat in elefantei zburatori la Disneyland, am baut tz sticle de Bordeaux, am mancat cornulete si unt si nenumarate feluri de magiunuri locale, am vazut la statui, tapiserii, baldachine, tablouri celebre si cladiri vechi cat sa-mi ajunga o viata, am spus de cateva mii de ori “pardon” si “merci“, am reinventat o noua limba straina, frangleza (“how much costs le ticket for le sommet du tower Saint Jacques?”), am facut bataturi in talpa de la umblat pe cheiurile Senei, m-am mirat in fata palatelor regale si imperiale ale Frantei (“cate neamuri aveau regii astora, frate?! Pai atatea camere?! Cat or fi platit la intretinere, mama-mama..”), m-am oripilat (eh, fac pe desteptul..) la vederea parcurilor frantuzesti – mai mult praf decat verdeata -, i-am plans pe nobilii de odinioara (s-au spetit atata, sarmanii, si-acum prin curtile castelelor lor fac jogging urmasii sanchilotilor).Acum, la intoarcerea in patria-muma, am o singura idee in cap: musai sa ma uit cateva zile numai la OTV, drept cura de dezintoxicare dupa atata cultura aspirata prin toti porii.

Sex on the bitch!

paul — Wed, 22 Jul 2009 14:23:00 +0000

Atunci cînd nu pozează răsărituri de soare şi tomberoane (cum aţi văzut) şi cînd nu bagă bliţu-n ochi la oameni (cum veţi vedea în zilele următoare) Dimulescu pozează animale. De toate naţiile, culorile, blănurile, nu am pretenţii. Numărul de perechi de picioare poate oscila de la una la n.. animale să fie. Iar în Sulina, pe lîngă ţînţari, bărzăuni, lăcuste, muşte şi-alte insecte, următoarea categorie de animale, ca număr de exemplare, sunt cîinii.

Dar ce cîini! Care mai de care mai fioros (dacă-i pozezi cu macro)! Singura problemă – a lor, că a mea nu e cu siguranţă – e că sunt aproape toţi jigodiile de talie mică. Dom’le, dar mică! Mini-dogs, gen. Căţeii sulinezi sunt aşadar mici.. iar la temperament sunt cam pleoştiţi. De la soare, bănuiesc. Sunt învăţaţi cu oamenii, iar caca fac la nisip (era şi greu să dea pe de lături acolo). Aşa-i, n-au pic de ruşine.. În penultima dimineaţă petrecută la Sulina, am fost pe plajă, la răsărit. S-a consumat faptul, aşa că m-am pus la soileală pe plajă. După vreo 20 de minute moţăite, mă trezeşte un zgomot în jur. Mă scol în capul oaselor.. şi ce văd la un deget de nasul meu?! Dar mai bine vă las să vedeţi cu propriii voştri ochi.

Iarăşi Sulina.. 2009

paul — Sun, 09 Aug 2009 11:08:00 +0000

Un scurt filmuleţ mixt. Of, Doamne, ce viaţă..