Pe cînd și la noi o campanie ca asta? Ce ziceți, băieți? Alde Frutti Fresh? Rieni Drinks? Unirea? Voda? Rachiu Alb? Muscatel? Vinalcool?Gigi Nețoiu? Acum pe bune.. vă dați seama ce ar însemna aici un slogan în stilul “mai multe sticle, mai multe șanse de cîștig”?
Din ciclul “Ce dileme mai are ăl mare al lu’ Dimulescu duminica dimineața”, astăzi m-am trezit în cap cu o întrebare: CE ESTE MAI NOCIV pentru om, o halbă de bere sau o jumătate de litru de Coca Cola? Întrebarea mi-a venit după ce-am dat cu ochii de reclama asta. Așadar.. Coca Cola merge la masă ca unsă, ca să zic așa. Dar o bere? De ce nu dăm bere fără alcool copiilor noștri la masa de prînz? În mod cert are mai puține substanțe chimice în ea, dacă e să mă uit pe etichetă. Votați, dacă aveți chef, în sondajul de mai jos. Eu o să vă spun mai tîrziu ce-am votat 
[poll id="2"]
Sincer să fiu, nici nu mai știu de cîte ori de-a lungul timpului m-am făcut că nu văd vreo cunoștință pe stradă. Și-n categoria “cunoștințe” intră toată lumea: amici, rude, profesori, colegi de serviciu, foste și actuale prietene.. Nu, nu actuale prietene; am glumit, iubito, în cazul tău nu m-am prefăcut niciodată că nu te-am observat! Da, sigur, discutăm cînd ne ved… of, fir-ar 
Unde eram? La cum m-am făcut eu că nu văd diverse persoane care mi-au populat pînă acum existența. În trafic, în autobuz, în vreun bar. Motive am avut mereu suficiente: nu aveam chef să dau explicații de ce nu am mai dat niciun semn de viață. Sau: nu aveam chef de o discuție din categoria “Ce faci? Bine. Și tu? Și eu.” Sau pur și simplu nu aveam chef să văd pe careva cunoscut, pentru că eram în căutarea unei toalete. Ce să le spun? Dragă, îmi pare rău, dar am pierdut agenda cu numărul tău de telefon. Sau: scuză-mă, nu pot sta de vorbă cu tine acum, că mă taie treaba mare. Nu, dom’le. Cea mai bună soluție – și aici știu că sînteți de acord cu mine, cel puțin voi ăștia care nu mă cunoașteți – cea mai bună soluție, ziceam, e cea în care bagi ochiul în pămînt, te pitești după permanentul cucoanei din fața ta și stai acolo tăcut ca, vorba aia, curca-n păpușoi.
Am dezvoltat chiar și tehnici speciale pentru a mă feri de momentele neplăcute amintite mai sus. De menționat este unul singur (pe restul nu le divulg, doar nu-s prost, ce dracu): joaca pe telefon. Umblu mereu cu mobilul în mînă, chit că am treabă, chit că nu. De cele mai multe ori, dacă nu am treabă, îmi fac. Mai scriu vreo inepție pe twitter, mai trimit un mesaj.. dar telefonul ăla e mereu pregătit să mă pot ascunde în spatele lui, în cazul extrem în care mă trezesc față-n față cu vreunul dintre voi. Scornesc iute o conversație-fantomă, eventual sun la relații cu clienții sau chiar pe tata, că el nu se supără niciodată dacă primește un apel. Și uite-așa.. împușc doi iepuri dintr-o dată: îl fac pe ăl bătrîn fericit că am mai dat un semn de viață și scap onorabil de-o întîlnire cu oameni de care nu am chef.
Pentru că.. hai să fim sinceri: nu-s mulți care să se bage-n seamă atunci cînd văd pe careva prins într-o conversație furibundă la telefon. Bineînțeles, îi ajuți să stea la distanță gesticulînd energic cu mîna liberă, dînd șuturi în bolovanii din mijlocul străzii și întipărindu-ți pe chip o expresie de halitor de copii vii. Și chiar dacă dai, din întîmplare, peste vreunul certat cu bunul simț, care în ciuda situației tot vine să te tragă de mînecă.. Discuția la telefon îți mai poate cîștiga ceva timp, în care ori te gîndești ce scuză să-i bagi ca să-l expediezi de urgență, ori îl saturi de așteptat și se cărăbănește. Am stat o dată de vorbă cu mine însumi, înjurînd și dînd din mîini aproape 8 minute, în timp ce lîngă mine aștepta un amic să mă salute. A cedat și și-a văzut de ale lui.
Așadar, dragi pretini, dacă mă vedeți vreodată pe stradă, vorbind la telefon, gîndiți-vă înainte de toate că sînt mari șanse să nu vreau să dau ochii cu voi. Și ocoliți-mă. Sau dați-mi un apel pe mobil, să vedeți dacă nu cumva sună în timp ce-l am la ureche.
