Ei bine, o astfel de scrisoare (mda, mail) am primit şi eu de la un individ pe care nu-l cunosc şi care o forwardase la toată lista de contacte. În mare, este vorba despre un protest pe care-l puteţi citi integral aici. Sau aici, că-s două variante, ambele cu copyright, cică. Protest anti-sistem şi guvernămînt, anti-Becali, Udrea şi EBA. Domnişoara care l-a semnat, o anume Carmen Camelia Ciubotă (mari şanse să fie un simplu nume de scenă) sau Alexandra Svet (la varianta a doua, mai puţin elaborată ca prima), manager de firmă, cică s-ar fi săturat de cum merg treburile în ţara asta şi ar fi găsit ”cea mai eficienta forma de lupta impotriva statului PARAZIT si LIPITOARE”. Sincer, mă îndoiesc. Treabă se mai face doar cu biciul, nu cu mailuri pline de inepţii.

Nu se mai poate asa! Enough is enough! Romania nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala!
Iarăşi balls.. Balls, domnilor, trebuie să aibă ăia 70% dintre românii cu drept de vot care la ultimele alegeri au zăcut acas’. Sau erau plecaţi la grătare. Sau în vacanţă la bulgari. Dar ce mă enervează mai tare e ideea asta cu românii care ar avea cojones. Cînd au avut românii aşa ceva, dacă exemplul standard al Mioriţei arată exact contrariul? Cică-s vreo 1500 de variante ale baladei populare împăştiate peste tot în ţară. Şi toate se termină la fel, cu ciobanul jecmănit de confraţi.

Nu va este rusine ca sunteti condusi de un om politic care nici macar nu poate sa pronunte Google?
Ce-aveţi, dom’le, cu Vanghelie? Nu-i vina lui că e sărăcuţ cu duhul. Nici eu nu pot să pronunţ cum trebuie, fonetic, ”mardelo cashtai barando mui”, de exemplu. Sau ”jalemande careşte ca dilimando bulibaşa”. Mi se pare că suntem chit, zic. Nu ştiu cine-a venit cu idioţenia asta cum că trebuie să ştii să pronunţi diverse cuvinte care numai neaoşe nu-s. Bunicu-meu habar n-avea să zică ”chewing gum”, dar era o minte mai luminată ca a multor actuali intelectuali de carton.

Nu credeti ca si marilor puteri le-ar face mai multa placere sa discute cu oameni educati decat cu agramatii parveniti ce reprezinta interesele Romaniei in momentul de fata?
Ba da, sunt convins că respectivele mari puteri ard de nerăbdare să ne ridicăm pe umerii unor giganţi intelectuali şi să le dăm peste bot. Eventual Rusia ne va retroceda tezaurul, plus coroana lui Ivan cel Groaznic, Bulgaria ne va da Cadrilaterul, maghiarii îl vor lua înapoi pe Tokes, americanii ne vor cere oficial scuze în faţa Naţiunilor Unite că n-au venit în anii 50, chinezii că ne-au vîndut mărfuri contrafăcute, turcii că l-au tăiat pe Ioan Vodă cel Cumplit etcaetera.

Propun infiintarea unei Miscari a Corporatilor – oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, intreprinzatori privati- care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Presupun că autoarea scrisoricii a uitat că există o Constituţie. Mişcarea Corporaţilor ar avea succes doar dacă ar lucra în ilegalitate şi s-ar pregăti în tabere paramilitare. Ş-atunci nu de spilcuiţi la costum ai nevoie, ci de nişte gorile.

De azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca in acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, ne-educati, care nu au in vedere decat propriul interes.
Nu văd ce e aşa special în a renunţa la plata impozitelor: zeci de mii de oameni de ”afaceri” fac asta de ceva ani buni. Cu succes. La fel şi cartea de muncă, în cazul altor zeci de mii de oameni care lucrează la negru. Cum ar veni, haideţi să inventăm apa caldă şi mersul pe jos. Orice stat are conducătorii pe care-i merită. Şi minorităţile nu au condus niciodată în democraţie, doar în dictatură. Şi în povestea lui Wells, aia cu Maşina Timpului, morlocii şi eloii.

Pentru șicanele românești dinainte, dar și din timpul crizei – cînd Ceaușescu a făcut gît la televizor cum că rușii-s niște nenorociți tupeiști – umbla zvonul că marea armată eliberatoare a fratelui de la Răsărit ar urma să facă o vizită de lucru și pe plaiuri mioritice. Ai noștri au strîns bine-bine din fese, au decretat mobilizarea generală așa, de ochii lumii, și au început să arunce priviri peste gard, să vadă de unde ar putea veni susținere și ajutor în caz de invazie. Primii au fost, bineînțeles, americanii. Vreți să știți planul SUA, în cazul în care lucrurile se nasoleau între Carpați? Iaca:

164. Information Memorandum From the Assistant Secretary of State for European Affairs (Leddy) to Secretary of State Rusk/1/
Washington, August 24, 1968.
/1/Source: Johnson Library, National Security File, Country File, Romania, Cables, Vol. 3. Secret. Drafted by Beaudry.
SUBJECT
Contingency Planning on Romania

EUR is giving consideration to the following possible lines of action, on a contingency basis, in the event of Soviet invasion of Romania:

1. Increase in NATO vigilance measures bringing them to the visible level.
2. Return to Europe of United States air and ground forces currently being returned under “reforger” and “crested cap”.
3. Reinforcement of the Berlin garrison.
4. Preparations permitting us to extend military assistance to Yugoslavia if Tito requests it.
5. Beefing up of the naval forces in the Mediterranean with additional Marine elements.

6. Take public action to inhibit further cultural, scientific and other contacts with the USSR and the other occupying powers.

sursa

Tradus în cîteva cuvinte, ar suna așa: “Dacă România e invadată de ruși, îi ajutăm pe iugoslavi.” Părerea mea? M*ie, bă. Să mă așteptați să mai mănînc de la McDonalds, cauboii pwlii.

Acum, astea-s zvonurile. Neconfirmate până acum – nemţii chiar neagă -, dar de găsit pe toate gardurile. Toată povestea a plecat de la cotidianul israelian Haaretz şi-a făcut pui peste tot. O să fie interesant de văzut cât se adevereşte.

În orice caz ar fi foarte dubios să mori din senin la cîteva ore după ce ai fost dat jos de la putere. Dat jos, pentru că Mubarak nu apare nicăieri spunînd cu gura lui că renunţă. Mai mult, cu o zi înainte să apară unii la televizor să spună că ultimul faraon s-a retras, Mubarak dădea de înţeles într-un discurs că nu se dă dus cu una, cu două. Păi bine, bre, boşorogule.. hai să te ajutăm noi, pe şestache, să faci pasul.

Pe lângă dilema asta, mai am una.. Cine preia ştafeta, după Egipt? Algeria, Yemen, Bahrain, Iran? Din cîte mi-am dat seama, primele trei state ar fi în teste, premiul cel mare fiind perşii.