Mi-aduc aminte că ceea ce mi-a sărit în ochi, atunci cînd am văzut-o întîia oară, au fost picioarele. Drăcia dracului, chestiile alea nici măcar nu se puteau numi picioare – catalige mai degrabă. Lungi rău. Cînd a intrat pe terasă a făcut-o de parcă intra pe tarlaua cu dovlecei a bunică-sii. Paşi largi, şoldul în […] ↓ Read the rest of this entry…
