Exceptionalul din Cotidian

Nu-mi plac boxerii. Prea înot în ei.
Nu-mi plac legumele “mexicane”. Care-s legume de-ale noastre plus porumb, congelate hăt! cine ştie cînd.
Nu m-am mai uitat de ani pe posturi TV de muzică. Deşi odinioară eram fan VH1, Atomic, chiar şi MTV.. Acum prefer generice de ştiri şi zgomotul naturii pe Discovery.
Nu-mi plac pantofii de damă care lasă la vedere începutul degetelor. Nu vîrful, începutul. E ca şi cînd le-ar fi rămas mici, dar insistă să-i poarte. Paradoxal pentru o femeie.
Nu sunt în stare să păstrez şosetele-n perechi. Dar m-am obişnuit, e ca la poker: dacă nu am perechi, măcar culoare să fie.
Nu ştiu să scap de ticuri. Ba nu. Adevărul e că nu vreau să scap de ticuri. Ar fi ca şi cînd mi-aş arunca părul sau urechile în tomberon.
Nu rabd să mai văd un film prost pînă la capăt. Nu are legătură cu faptul că e prost; dar dacă pot să-i dau fast forward din mouse…
Nu îmi place rubrica “Medicul vă recomandă”. Mersi, şi eu îmi recomand multe, îndeosebi după ce-am făcut opusul. Ar fi mai bine să-mi impună.
Nu îmi displace să mă laud. Am atît de puţine ocazii, încît le amintesc chiar şi mie însumi, în particular.
Nu mai beau whisky + Redbull. A doua zi după ultima tentativă m-am simţit ca o gumă întinsă de două mîini cu alonjă peste medie.
Nu îmi plac sandalele. Mă transpiră. Am fost in Grecia şi-aveam sandale. Seara mă întrebam cînd or să mă aresteze c-am plecat cu toată Acropolea între degetele de la picioare.
Nu mă pasionează fructele de mare. Prefer cauciucurile, dar nici chiar aşa.
Nu îmi plac pisicile. Îmi aduc aminte de unele femei din viaţa mea.
Nu îmi place munca. E… muncă.