Noaptea era umedă şi întunecată ca o subsuoară de femeie de la ţară. Am simţit primele simptome în timp ce căscam ochii la televizor. Între un discurs al lui Geoană (“e ora de luat lecţii de limbaj de lemn, drace, de ce nu le programează ăştia după 12 noaptea? Se mai uită şi copii la TV, îi tîmpim cu voia noastră şi apoi punem întrebări retorice, gen de ce seamănă cu mă-sa şi nu cu ta-so.”) şi o telenovelă.. a început să mă zgîndăre pe gît. Senzaţie parc-aş fi fumat Carpaţi şi-aş fi băut un vin sec, de cumpărat şi uitat la acrit vreo cîteva zile între un pahar de lapte şi trei gogonele.

Cum eu nici nu fumasem, nici nu băusem fr’un vinişor de poamă acră, nu m-am prea panicat.

Nici măcar un strop, cel puţin pînă cînd rîcîiala mi-a urcat pe nas la deal. “Clar” mi-am zis, “m-am lipit de-o răceală şi gripă”. Că aveam încă-n minte definiţia din reclamele televizate… dar ce nu ştiam era cît de cotoibilă putea fi situaţia. Gripă-gripă, sau porcină? Nu vă mai spun cum am început să-mi calculez cantitatea de tuse expectorată, sau să fac măsurători dacă îmi curgeau muci lichizi sau mai puţin apoşi. Cert e că a doua zi – după o noapte albă ca laptele – am dat fuga la farmacie.

Adică oi fi fiind eu de obicei inconştient, dar nici chiar în halatul ăla, să mă tratez cu băbeşti. Cu legături de cartofi agăţate la gît. Cu fesul îmbibat în spirt pe cap. A doua zi, seara, am decis să fac o vizită la farmacie. Mucii deja-mi curgeau liber iar congestionarea feţei nu se mai datora vinului sau ţuicii sau altor substanţe cu cifră octanică ridicată, ci răcelii.

M-am îmbrăcat cu vreo două bluze şi peste am luat un hanorac.
Deja tuşeam, aşa că mi-am pus şi shemagh-ul la gură. Şi un fes în dungi în cap.
Cînd am ieşit afară, m-a răzbit un vînt rece, ca-n poveştile biblice despre sosirea Îngerului Morţii în Egipt.
Hăulea a mort.
M-am oprit o clipă, să-mi vin în fire.
Am aruncat un scuipat lătăreţ la doi paşi de mine.
Era cam verde.
Sau poate era de vină raza de lumină de la stîlpul stradal de vizavi. N-am stat să calculez.
Cu paşi tremurînzi, înşurubat între haine, am luat-o spre farmacie.
Dinspre parcul de peste drum venea miros de verdeaţă îngheţată.
Şi un urlet de puştoaică virgină, trasă de sfîrcuri.
“Mi-ar plăcea, dar ce va spune mama? – Mă-ta nu va afla! – Zici tu, dar eu cui îi povestesc?! – Prietenelor tale?! – Ele nu ştiu că-s încă neîncepută!!”
Glumesc, așa oribilități nu am auzit.
Dar zîmbind a rîde şi cu tusea înainte mi-am continuat drumul.
La intersecţie mă aştepta un bişon.
Nu mai ştiu care avea o privire mai prăpădită, eu că eram răcit, sau el că era scos de stăpînă-sa la aer pe gerul ăla. Stăpînă-sa… am văzut bulgări de zăpadă care-mi spuneau mai multe.
Nu zic, şi ea avea atitudine.
Atitudinea unui strugure gata să fie băgat la zdrobitor.

Cînd am dat de-o parte uşa de la farmacie, patru perechi de ochi s-au îndreptat spre mine.
Ca-ntr-un saloon din Estul Sălbatic.
Primul, şi cel mai dubios, era un individ croit parcă după manualul retardaţilor: mare, cu ochi bovini şi – după mişcări – violent.
Era bodyguard-ul.
A dat să mi se pună în drum, probabil ca să-i cer scuze dacă dau peste el.
Hemhem, a renunţat repede, după ce mi-a văzut ochii roşii, dinţii încleştaţi şi nasul-robinet. Nu te fuţi cu bolnavii, prietene.

La pupitru, discuţie.
- Bună ziua, aş vrea şi eu nişte chestii de răceală..
- Ă, ce fel de răceală?
- Păi, răceală. Tuse, nas curgînd..
- (ochi inflamaţi către mine, poziţie defensivă) Tuse? Ce fel de tuse? Expectorată sau seacă?
- Ă, poftim? Ştiam ce mă întreabă, dar nu mă simţeam prea prietenos. Ce va să însemne tuse expectorată?
- Adică.. mm.. heh.. Păi.. Umedă, cu diverse pe care să vă vină să le scuipaţi.
- Da.
- Adică e expectorată?
- (am dat din cap, deşi puştiul farmaceutic din spatele tejghelei sigur avea nevoie de-un desen).
- Păi avem Coldrex, Fervex, Humex..
- Şi pentru răceală, ce avex?
- Adică ce vă recomandăm.. Păi un Theraflu.
- Daţi-mi cinci. Dar de tuse?
- Ce doriţi? Sirop sau pastile?
- Pastile.
- De supt sau de înghiţit?
- Nu, mersi, mai rabd.

La a doua farmacie, bodyguard era o cucoană cu permanent şi-un pulan gros cît mîna mea.
După privirea-i, era deplin capabilă să-l folosească, aşa c-am dat un ocol pe la raionul de tampoane şi creme de mîini ca să ajung la barul de medicamente.
Mă încălzea în ceafă privirea cucoanei, mai ales că la coapsa mea se bîţîia punga de pastile de la cealaltă farmacie.

Am înghiţit în sec şi-am vocalizat.
- Sirop de tuse, aveţi? Adică aveţi, d-aia e farmacie, dar de care?
- (privire chiondorîşă) Tuse? Ce fel de tuse? Expectorată sau seacă?
- (tuşesc că-mi vine, dar pun şi batista la gură) Care cum e? Eu am verde.
- (vag îngreţoşată, farmacista, dar liniştită) A, e expectorată. Păi avem Mucosin, cu miere, alea-alea..

Discuţia a continuat pe-un ton neinteresant.
Mi-am luat ce mi-a trebuit.
Am tras ş-o concluzie: în România, gripa porcină înseamnă tuse seacă.
Nu m-am lămurit, dacă ai TBC, îţi dau tratament de AH1N1, sau invers?