Exceptionalul din Cotidian

“Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.”
“Singura cale de a descoperi limitele posibilului este de a le depăși pînă la imposibil.”
“Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții care nu-l așteaptă.”
“Tot ceea ce oamenii îți vor spune că nu poți face, încearcă și vei afla că poți.”

Și pentru că tot românul știe engleză, să amintim și de

“Two important thoughts a person should bear in mind – use things, not people. Love people, not things.”
“The only thing worse then being BLIND is having sight but no vision.”

Știți ce sînt astea? Niște căcaturi. Scuze, m-am hazardat. Nu trebuia să sar direct la concluzia acestui text. Să reluăm. Știți ce sînt astea? Sînt exemple de citate, fragmente de înțelepciune pe care le putem găsi cam prin toate colțurile internetului. Pe forumuri, pe site-uri de socializare sau matrimoniale, pe chaturi, în antetul blogurilor, peste tot pe unde popoul din online își face veacul. Sclipirile astea de geniu pustiu apar atunci cînd te aștepți mai puțin. Vinovați pentru ele sînt niște unii despre care pot doar să spun că-s săraci cu duhul dincolo de sensul biblic al noțiunii. Niște oameni care cred că suplinesc golul dintre propriile urechi făcînd uz de vorbe de duh scoase de alții.

A, și mai sînt unii care le folosesc nu ca să adauge ceva spoială spiritului chior cu care se prezintă-n lume, ci le folosesc pentru a-și revărsa prea-plinul melancoliei care le apasă și le-ncarcă, vezi-doamne, inimile. Pentru că nu-i așa, cînd nu-ți găsești cuvintele e mai bine să nu-ți scremi neuronii și să alegi de pă internet vreo dudă scornită de un alt sărăcuț, dudă care are avantajul că e acolo, servită de-a gata și numai bună de trîntit în orice dezbatere, discuție, polemică, flirt, ciorovăială ș. cl. Merge, dom’le, se pupă oriunde! Pentru că citatele, în online, sînt ca Jolly Jokerii la jocul de cărți.

Dar nu asta mă deranjează. Nu faptul că mă înec în citate. Mă deranjează al dracului de tare, în schimb, faptul că-s niște inepții! Dacă aveau un sîmbure de înțelepciune în ele, să nu mai văz dacă mîrîiam ceva! Dar sînt niște prostii crase, niște truisme de-mi vine să vărs, niște mesaje așa-zis mobilizatoare și moralizatoare care sînt percepute ca sfaturi de viață, pogorîte din generație în generație spre a-i ajuta pe toți mocofanii care învață astfel să-și mobileze mintea nu cu propriile mînuțe și eforturi telectuale, cum ar fi normal. Nu.. Oamenii ăștia cred că viața se trăiește pe furatelea – iau de la unul, de la altul, bineînțeles, numai ce e “bun” – iar inteligența se asamblează ca un corp de mobilă de la IKEA – cu un imbus și niște prefabricate.

Niște căcaturi, cum spuneam. Auzi aici, “Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții care nu-l așteaptă.” Doamne, este bestial. Dacă citatele ca ăsta nu ar fi folosite de micuții melancolici (sau chiar depresivi în unele cazuri, tot mai multe) cu atîta patos, aș zice că e vorba despre un nou stil umoristic, cel mai bun de la inventarea autoironiei. Dar, din păcate, nimeni nu glumește cînd citează căcaturi din iluștri necunoscuți.

Data viitoare poate o să scriu despre niște oameni la fel de simpatici ca cei de mai sus, care știu una și o știu bine. Ăia cu placa. Ăia care-n marele ocean internautic pescuiesc – și ei se miră cum – un cuvînt șmecher, atotcuprinzător, cam ca Abracadabra-ul alchimiștilor, ș-apoi mi ți-l folosescu neicușorule și-n culcare, și-n sculare. Primul cuvînt care mi-a venit din neant în minte și fără să mă gîndesc anterior la el din zbor.. startup. Mai punem unul? Mai punem. Antreprenoriat. Încă unul? Haios. Nu, ăsta nu, că-l folosesc și eu. Dar ați prins ideea, sînt sută la sută precis, sigur și convins.

—–

Notă: Citatele de mai sus le-am găsit pe Twitter. În două minute.