Exceptionalul din Cotidian

Tiberiu Lovin este un tip simpatic. Cînd l-am văzut prima dată – și singura – pe viu, se purta ca și cînd ar fi avut pe urme o gașcă de inși croiți să-i croiască vreo două. Spărgea zîmbetul între dinți, de parcă ar fi fost ceva nenatural. Ținea brațele strîns în jurul său. Nu ca să se protejeze, ci ca să-i protejeze pe alții de adevărurile pe care le deținea și care altfel ar fi mustit din el ca șuvoaiele de apă din cișmelele lui Oprescu de la Unirii. Amuzant.

Șapca trasă pe ochi și priviri împărțite-n (iubesc atacurile personale) patru. M-am și temut atunci că ar putea da în strabism, să nu mai văd. Vorbea închis, monosilabic. Nu, nu criptic. Mă rog, o fi fost răcit. Răgușeală, hîrîială, chestii-socoteli. Că era iarnă. Iar ciocul nu ține de cald, atîta lucru știu și eu, fiind posesorul unui astfel de gadget.

Dar – cum spuneam – Tiberiu Lovin e un tip simpatic. Dă lecții de jurnalism. Vorbește despre obiectivism. Atrage atenția asupra deraierilor mogulistice. E o voce. Deplînge mizeria în care a ajuns mass-media, propovăduiește mieruit* viitorul 2.0. Judecă gafe. Judecă oameni. Trîntește verdicte corecte. Așa mi s-a părut. Nu, scuze. Așa ni s-a părut.

Pentru că acest Dan Diaconescu al online-ului se bazează pe ideea că oamenii-s ca femeile: au mintea scurtă. Ă, scuze, am greșit. Amintirea scurtă. La asta mă refeream. (Aș fi vrut să o mai țin langa cu niște considerente personale despre Lovin, dar la ce bun? Or să mă înjure alții că împrăștii rahat în mocirlă. Să revenim la caprele noastre. Ș-apoi să sărim peste ele drept la ce-aveam de spus.)

De curînd, individul Tiberiu Lovin a scris un (simulacru de) articol despre Ilie Năstase și despre faptul că acesta a înjurat o jurnalistă la Timișoara. În acel articol apărea fraza

“Figurile astea sunt de ţopârlan pentru că toată lumea ştie că ăsta e riscul pe care şi-l asumă orice VIP.”

Prin 2007, amicul Tiberiu Lovin comenta celebra replică “Țigancă împuțită” astfel:

“Toata lumea stie ca Basescu nu este un sfant, ci dimpotriva. Un biet pacatos.“

E aceeași situație, lăsînd la o parte diacriticele. Același VIP general, tratat de același presar în două feluri diferite. Avem echilibru. Evident, există o diferență între cele două momente semnate de același Reporter Virtual. O diferență de trei ani. I-o fi venit mintea la cap. Sau a regresat. Sau s-au diminuat. La numărul de neuroni mă refer. Că altfel nu văd cum se poate contrazice el pe el însuși. Părerea mea.

Eu îi dau dreptate – într-o anumită măsură – omului Tiberiu Lovin. A ales o parte a baricadei și ține de ea cu dinții și=n toate felurile pînă cînd va dori să-și schimbe părerea. Zic “într-o anumită măsură” pentru că cine știe, peste cîțiva ani individul o să inventeze propriul său 23 august. Poate să lase minciunile și vrăjeala de-o parte, poate să devină o autoritate. Numai să învețe că internet-ul are memorie.

Numai să nu fie prea tîrziu pentru această coloană nevertebrată a mass-media mioritică. Pentru că Verba volant, Scripta manent. Gen. Te pup, Lovine.