…Da, iar. De data asta din cauza – ba cu ajutorul! – unui abces dentar (pupa-l-aș cu ranga pe cîrpaciul ăla de stomatolog care mi-a făcut lucrarea..) care m-a ținut în zvîrcoleli și calmante vreme de-o săptămînă.. am zis să împușc doi-trei iepuri dintr-un foc. N-am mai fumat, n-am mai cheltuit bani prin cîrciumi, ba m-am și lăudat pe ici-colo, pe la oameni sensibili la astfel de subiecte. Partea faină e că imediat ce am anunțat oficial că sînt nefumător au sărit, nene, tot felul de “binevoitori”

Ce, iar te-ai lăsat de fumat? Și cît o să te țină, pînă mîine? Fugi bre, d-aici, pun pariu că o să fumezi de-o să rupi în cîteva zile. Sudate, papiroasele!

Și tot așa. Miștouri. Oamenii mă tachinau și mă luau peste picior, mă priveau cu neîncredere și-mi suflau fumul în față “întîmplător”. Ba chiar la un moment dat, cînd am ieșit cu doi amici la o limonadă în parc, ambii fiind fumători, m-au canonit timp de vreo două ore cu țigările. În pantaloni mai aveau să-mi bage, că-n rest..

Știți care e partea amuzantă? Căc u cît mă tachinau și mă momeau mai mult, cu atît creștea forța-n mine! Dispărea cheful de-a fuma instantaneicește. Așadar, dragi preteni și to’arăși, ce atîta vrăjeală cu pastilele, plasturii, țigările electronice, maculatura mobilizatoare a lui Allen Carr, veche de 25 de ani și descoperită abia acum și de ai noștri, amenințările cancerigene și pozele cu plămîni făcuți praf pe pachetele de țigări! Soluția stă în miștourile celorlalți și în ideea că, nene, să te lași de țigări e la fel de simplu ca decizia de-a face un duș dimineața. Just like that :)

Deci, dacă vreți să mă ajutați în a mă lăsa de fumat, puneți mîna și tachinați-mă, faceți mișto de mine, spuneți-mi că nu o să rezist! Și o să rezist! Un singur lucru vă rog: nu-mi suflați fum în față, că s-ar putea ca eu să mă aleg cu impresii greșite, iar voi să vă alegeți c-un dupac după ceafă.

——————————-
Vă salut,
Paul Dimulescu, nefumător

PS: bine că mă las de fumat, să pot respira mai bine aerul jegos de București.