Exceptionalul din Cotidian

Weekendul trecut am făcut o vizită pe baltă. La pește, nu la întins mîna. Locul faptei – bibaniada de primăvară, cum a remarcat amicul Ovidiu – Cîșlița, lacul Somova, lîngă Tulcea. Ce să vă mai spun.. a fost splendid. M-am îndopat cu preparate din pește (scordoleaua e magică, o să creez una curînd și-am să pun rețeta aici, să vadă tot poporul), am ieșit pe baltă cu barca, am stat cu undița-n apă (așa, de chichi, că de prins am prins doar trei bibănei zurlii), am tras și la rame cînd am rămas fără combustibil, m-a prins soarele (evident tractoricește). A fost aperitivul, înainte de Sulina de la vară. Și acum, să vedem pozele.

Mîță cu mușețel. Sau ”orașul ăsta nu este suficient de mare pentru amîndoi..”

Tăinuit în frunziș. Sau ”prietene, nu-ți băga nasul în copacul altuia.”

Apa face figuri.

Nuferii galbeni știu să surprindă.

Un pui de Maelstrom.

”Am făcut ochi.”

”Ce caut eu în viața mea?”

“Alo, domnu’ în galben! Trage? Baftă la pescuit!”

Vin barbarii.

Natură… vie cu bărci și fabrică.

“L-ai văzut pe-ăla mic de respira greu?”

Hai la tata.. că nu-ți face nimic.

“Bă, dacă nici la rîma asta nu trage, îi bag undița pe gît.”

Alții au mai mult noroc. Al începătorului, bineînțeles.

“Am prins monstrul!!”

Un pescar de modă veche.

Hai, puștiule, trage cu simțul răspunderii, că mai ajungem acasă la Paștele Cailor, în ritmul ăsta..