Feb05

În martie mă tai

by paul on February 5th, 2010 at 6:19 pm
Posted In: Experimente

Am fost astăzi la spitalul Floreasca, să vorbesc cu doctorul care m-a operat la picior acum 3 ani şi ceva. Omul nu mă mai ţinea minte, aşa că atunci cînd i-am spus că vreau să-i dau tija pe care mi-a îndesat-o în gamba dreaptă mai că nu m-a luat la şuturi.
- Păi bine, mă, ce să mai scot, după atîta amar de vreme?
- Nene, că aşa, că pe dincolo, nu ţin neapărat să mă tăiaţi iar, dar am zis să vin să întreb…
- Ce să întrebi, mă, ia să te văd, dă-ţi izmenele jos, cîte şuruburi ai? Trei. E, căcat, trei, ai patru. Marş trap la radiologie, să vii cu poza în dinţi.
N-am mai stat la discuţii, doctorul era în stare să mă expedieze chiar el c-un şut bine ţintit în cele părţi moi cu care de regulă oamenii se-aşază.

Doctorul… mare figură. Bun specialist, nu zic, dar are un stil exploziv de-a fi: mă simţeam în faţa lui mic-mic, ca un furnic. Nu că ar fi el mare.. dar te zdrobeşte din cîteva vorbe şi nu le prea are cu diplomaţia. Nu-i dau acum numele, întîi să mă taie şi să mă pună pe picioare, ş-apoi poate să se găsească şi pe blogul meu, la o căutare scurtă a numelui.
M-am dus la pozat – e 30 de lei filmu’ de radiografie, dacă se întreba cineva – şi o luasem un pic razna cu herţu’ cînd am simţit fizic momentul în care treceau razele prin pulpa dreaptă. nu exagerez, cînd declanşau ăia mi se răsfira tot părul de pe picior. Deci era fizic, că nu avea de unde să se facă curent acolo.

Mă rog.. Cu poza în mînă, hai înapoi la dom’ doctor. M-a luat la întrebări, m-a descusut, m-a pipăit iarăşi şi dintr-una într-alta şi-a adus aminte şi de mine, şi de operaţia de acum trei ani jum’ate, şi de faptul c-am fost cobai într-un studiu cu o nouă modalitate de-a pune la loc oasele rupte.

Primul din studiu.. şi ce fain arată acum piciorul. Da, nene, dar are încă o tijă în el, cînd mă.. tăiaţi ca s-o scoateţi? În martie. Recuperare? O săptămînă. Două săptămîni pînă scoţi aţele. Da’ o să fie greu, o să sîngereze, că şuruburile s-au încastrat în os, că tija trebuie scoasă pe la genunchi.. Draci. Îmi pierise glasul, şi odată cu el şi curajul.

Dar hai să nu mă mai plîng ca o muiere. În martie mă tai, scot tija, apoi pot să zburd şi eu ca un om normal. O să pot să fac un sport, că am pus 12 kile pe mine în trei ani de tijă. O să pot sta în genunchi. N-o să mai ţiuie punctele de control pe aeroport cînd trec prin ele. Ce mai, o să fiu om ca toţi oamenii, nu olteanu’ bionic, ca pînă acum. Iar tija scoasă din picior o s-o pun la loc de cinste, că vreme de atîţia ani m-a slujit cu cinste şi onoare şi nu mi-a făcut abcese şi/sau alte probleme la care mi-e şi frică să mă gîndesc.

Acum, singura mea dilemă este… ce sport să mă apuc să practic? Daţi-mi şi mie o idee. Dar să nu fie ceva extenuant, vă rog.