Viaţa asta.. un rahat, futu-i.. M-a sunat Ovidiu să-mi spună că Andrei.. amicul de la Sulina.. a murit vineri într-un accident de maşină, împreună cu prietena lui.. Nu am cuvinte, sînt dat peste cap, îmi vine să înjur, să… nu ştiu, e totul o mare porcărie.

Cum frate, Andrei…? Paştele mă-sii de treabă, Andrei?! Omul care… Nu ştiu, mă depăşeşte. Andrei a fost cel care mi-a deschis ochii în Deltă, cel care m-a primit cu braţele deschise la Sulina, la el acasă, omul care m-a învăţat cum e cu sosul sulinez, care mi-a şi ne-a arătat prietenie necondiţionată, e.. Nu-mi vine să cred. Parcă alaltăieri ne-a condus cu caiacul pe Dunăre.. parcă ieri ne-am întîlnit la bere Bucureşti..

Şi azi.. nu mai e. Un om excepţional, nu am mai întîlnit pe nimeni care să iubească într-atît natura, care să se implice atît, care să trăiască pentru a o ţine departe de nemernicia oamenilor.. Mă oftic, în rahat, mereu trebuie să se ducă oamenii buni, primii.. şi noi să rămînem cu ciurucurile. Odihneşte-te în pace, Andrei, ştiu nişte oameni care nu or să te uite, nu or să uite ce-ai făcut pentru ei..