Nu mi-am pus niciodată problema norocului, anume în ce mod îmi afectează factorul ăsta viaţa. Nu că nu m-ar fi dus mintea (la tîmpenii… eheei!), nici din superstiţie (nu vorbi de frînghie în casa fabricantului de frînghii, cum ar fi zis nea Costică Coriianu din sat Ciorîca, jud. Olt), ci pur şi simplu am zis mereu ”vere, aşa-s eu, mereu ghinionist” şi mi-am văzut de-ale mele.
Uite însă că vine amicul Fane cu nişte întrebări scurte şi la obiect legate de noroc. Recunosc sincer, n-aş fi răspuns dacă nu îndesa acolo şi melodia lui Gabi Luncă. N-aş fi răspuns că nu am obiceiul; dracu, abia răspund şi la comentariile de pe dimulescu.ro, darmite.. În fine.
Dom’le, ideea e în felul următor: nu există aşa ceva. Noroc. Nu există. Există întîmplare, soartă, coincidenţă, dar factorul noroc este o scuză inventată de români ca să se mai bocească oleacă despre cît de vitregă le-a fost soarta. Nu mai ştiu pe unde citeam, cică Napoleon (da, ăla mic şi nervos din Corsica) cînd i se prezenta un ofiţer capabil cu propunerea de avansare la gradul de general, zicea “Lasă geniul, ştiu că are, dar cu norocul cum stă?”. Proastă mentalitate.
Mi se pare un mod păgubos de-a vedea lucrurile aşa: cîştigă unul la loto, toată lumea zice “a avut noroc”. Dacă a doua zi îi cade o cărămidă-n cap în centrul vechi din Bucureşti, replica se transformă în “asta e, n-a avut noroc”. Sau dacă-l lasă nevasta şi fuge cu antrenorul de fitness. Sau dacă vreunul dintre puradei ajunge în comă la spital după o supradoză. Exemple dau la nesfîrşit. Nu, dom’le, cînd merge ceva prost nu e neapărat ghinion – de multe ori este prostie crasă. Într-adevăr, omul bun n-are “noroc” pentru că e prea tolomac să caşte bine ochii şi să vadă ce-i în jurul lui. De unde poate sări iepurele cu covrigi în coadă sau, dimpotrivă, tir-ul condus bezmeticeşte pe autostradă.
O să ziceţi ”bine, dar… cum îţi explici cutărescu… a avut şansa să facă să dreagă, cutare are succes cu afacerea, cutare a cîştigat la loto, cutare a găsit pe jos 5 lei”. Ei, bine, alea-s întîmplări. Pure întîmplări. Nu a fost noroc, nici ghinionul altcuiva, pur şi simplu s-a nimerit. Să zică mersi. Aia e.
Foarte tare frate! Da da daca te gandesti ca Gabita se referea la noroc ca la dragoste, incepe sa fie o problema mai spinoasa. Ea isi canta durerea sau ne canta durerea iubirii si a dorului.
Norocul este soarta intradevar…dar ce curda e soarta cand iti joaca viata pe degete.
Eu nu cred in soarta ca ceva batut in cuie, cred in soarta trezitului din somn, cred in miscarea sortii in functie de miscarea pe care o ai…firu vietii cum zicea un fost coleg de munca tine doar de directia care ti-o dai tu si pe care ti-o pastoresc cei din jur…daca ai "noroc" sa ai prieteni buni care sa te ajute scapi fericit , daca nu dai vina pe soarta cruda.
Nu stiu daca am fost prea explicit sau daca am batut campii dar asta e parerea mea…astept rosile stricate si ouale clocite.