Exceptionalul din Cotidian

Că aşa se-ntîmplă mai întotdeauna, aud cîte-o vorbă genială pe la vreun amic şi-o transform într-o vorbă şi mai genială, ca să nu-i spun lege fizică sau, şi mai şi axiomă pitagoreică. Mă rog, toate astea n-au nicio valoare, doar sună bine în minţile unora mai săraci cu duhul, ceea ce sper că nu sunteţi, voi ăştia care citiţi acilea. Nu de-alta, dar mă faceţi şi pe mine să pic ”naşpa”, de fraier.

Probabil încă vă-ntrebaţi care este cea vorbă genială turnată de cel amic al meu. Ei bine – vă ţineţi bine? -  Ovidiu a zis în astă dimineaţă aşa: că generaţia noastră e trecută prin două crize – tranziţia anilor ’90 – ’00 şi criza economică actuală. Generaţie de sacrificiu, ni s-a spus atunci. N-am fost singurii, dar suntem singurii care au prins două crize în plin. Şi ne mai paşte încă una: criza vîrstei de mijloc. Asta mă face mîndru, că în mare parte încă rezistăm. Ne ţinem bine pe picioare şi de bine, de rău, încă facem faţă mizeriilor. Iar cînd ne-apucă damblalele, e cazul ca ăilalţi să se ţină de-o parte, pentru că ştim să dăm deopotrivă cu pumnul şi cu ideea.

Din punctul meu de vedere.. ce-avem pe cap se cheamă că sunt prea multe crize, dar nu există îndoială că ne descurcăm şi că cei mai mulţi dintre noi ştiu ce vor de la viaţă. Şi în primul rînd cred că nu vor să fie puşi laolaltă în aceeaşi găleată cu nişte papagali nichelaţi care nu ştiu pe ce lume sunt şi nici nu ştiu ce vor de la viaţă = generaţiile de după noi > mucioşii – de la 23 de ani în jos. Sau ştiu, dar ştiu din filme.

D-aia mă hlizesc eu în metrou cînd vă văd, pentru că eu nu mă consider ca făcînd parte din generaţia lu’ alde Adrean Copilu’ Minune, nici a lui Mutu+Consuelo = Love. La fel, nu-mi doresc să-mi moară dujmanii şi nici pepiniere de puştoaice aliniate pe crac nu-mi doresc. De-asta… zic: nu mă bateţi (nici pe mine, nici pe ai mei prieteni) la cap, că bateţi ca la poarta Raiului: degeaba. Vă pup, ne vedem cînd ieşim din tranziţie. Din criza economică. Din criza.. Ah, dă-o-n mă-sa de treabă.