Cînd am ieşit ieri din casă, croit să ajung la cinema, nu aveam aproape nicio informaţie legată de filmul pe care urma să-l văd. Că se numea ”Le Concert” sau că era despre un concert, n-aş fi băgat mîna-n foc. Că era regizat de un român, mai ţineam minte, dar că era o coproducţie Franţa-Rusia-România, poate şi finlandezo-malteză, nici măcar. N-am dat atenţie, plecasem cîine surd la vînătoare. Faţă de alte dăţi cînd am călcat într-o sală de cinema, eram tabula rasa şi cred că asta m-a salvat de preconcepţii.
Pentru că ”Le Concert”, la prima vedere, are un dram de poveste românească post-decembristă în el. Cu lăutari, cu vize, paşapoarte la botul calului, nişte est-europeni fascinaţi de conceptul de ”Occident”, un strop de ”m-am dus la Paris ca să văd ce gust au mecicănii pe Şampelize”, drama traumelor comuniste nevindecate, cortina de fier, mentalitatea diurnei ca scop, plus alte vreo cîteva mici clişee tipic mioritice. Numai că: una e să faci un film despre vînătoarea de lebede prin Viena, alta e să faci un film despre nişte artişti de la teatrul Balşoi din Moscova, scăpătaţi din motive ideologice. Una e să-ţi dea replica Adi Minune, alta e să îţi răspundă (fie în dulcele stil rromales, clişeistic, fie din vioară) Caliu, unul dintre ucenicii tartorelui Ion Albeşteanu şi vioară I la Taraful din Clejani.
Nu ştiu de ce am băgat poanta cu Adi ”Bonsai” Minune, cert e că filmul ăsta mi-a plăcut la nebunie. Pentru că nu am ştiut ce să iau din el. Nu mi-a scos ochii cu nimic, nici cu jalea, nici cu cele caraghioslîcuri. E ca o mîncare bună, în care nu detectezi nici prea multă sare, nici prea puţin piper, nici ulei prea mult, nici, nici… Dar la final rînjeşti fasolea, dacă-mi e permis. Contează cum se adună toate şi dau altceva, iar ingredientele nu contează nici cît negru sub unghie în acele momente.
Pe scurt… după filmul ăsta m-am ales cu un chef gargantuesc de-a asculta Taraful din Clejani şi Ceaikovski. Grea combinaţie, dar ”Le Concert” le-a îmbinat bine. Nu scriu de actori, de regizor.. Are cine. Asta-i, mie mi-a plăcut. Şi-asta vă zic şi vouă, daţi dracului Avatar, încercaţi şi le Concert.
Un amic mi-a zis de acest film ca e tare frumos, abia astept sa il vad.
Eu aş zice să te grăbeşti, cine ştie cît l-or mai ţine şi cinematografele noastre în săli.
Pentru că n-are farmec, văzut de-acasă.
Multumesc de sfat, am sa ma grabesc!
Dap…..speechless. un film genial as putea spune,cum de mult timp nu am mai vazut.Nu are niciun moment in care sa nu fie plin de intelesuri.Cat despre sensibilitate,stereotipuri,aberatiile unui sistem comunist……."Le concert" le are pe toate……De vazut….de fapt..ce spun eu ,de vazut?De pus …in filmoteca personala la loc de cinste.Superb!