I love the smell of napalm in the morning.
Cînd am ieşit ieri din casă, croit să ajung la cinema, nu aveam aproape nicio informaţie legată de filmul pe care urma să-l văd. Că se numea ”Le Concert” sau că era despre un concert, n-aş fi băgat mîna-n foc. Că era regizat de un român, mai ţineam minte, dar că era o coproducţie Franţa-Rusia-România, […] ↓ Read the rest of this entry…
În urmă cu 10 ani, Bucureştiul era un cîmp de bătălie între diversele găşti de cartier (BUG Mafia dixit). Băieţaşii din Pantelimon, fraţi cu ăia din Sălăjan, îşi dădeau la oase cu găştile din pe la Gara de Nord sau din Colentina şi Berceni. Lucrurile s-au potolit aici, dar au început cafturile ritualice între suporterii […] ↓ Read the rest of this entry…
Drag mi-e mie de români atunci cînd sar cu dovezi noi cum că sunt într-adevăr proştii satului planetar. Eu am învăţat la şcoală că “Mioriţa” era o alegorie, un fel de ceva care nu este, deşi există, dar cînd văd reacţiile boborului în unele situaţii, nu mai am cum să nu bag mîna în foc […] ↓ Read the rest of this entry…
Nu mi-am pus niciodată problema norocului, anume în ce mod îmi afectează factorul ăsta viaţa. Nu că nu m-ar fi dus mintea (la tîmpenii… eheei!), nici din superstiţie (nu vorbi de frînghie în casa fabricantului de frînghii, cum ar fi zis nea Costică Coriianu din sat Ciorîca, jud. Olt), ci pur şi simplu am zis […] ↓ Read the rest of this entry…
Îmi place să mă uit după femei. Pe stradă, mai ales dacă nu am muzica la mine, mai arunc ocheade, mai văd una-alta, mai o gleznă fină, mai un decolteu răzgîiat, mai nişte gene false.. ce să-i faci, trece timpul mai repede. O fac totuşi cu mare băgare de seamă, să nu fiu prins. De […] ↓ Read the rest of this entry…
©2005-2012 Paul Dimulescu | Powered by WordPress with Easel | Subscribe: RSS | Back to Top ↑
