Mi-am tot stors creierii în ultimele zile, într-o încercare de a-mi da seama de ce nu mai simt sărbătorile aşa cum se întîmpla pînă acum cîţiva ani. Am observat că nu sunt singurul care rămîne cu un gust aiurea după Crăciun – destui mi s-au plîns, pe alţii i-am dibuit din ce spuneau sau din ce scriau. Ei bine, astăzi cred că mi-am dat seama de ce Crăciunul nu mai are farmecul de demult.
Nu că am fi crescut noi, că ne-ar fi copleşit responsabilităţile, că ne-am fi pierdut inocenţa.. Pur şi simplu s-au schimbat miasmele, mirosurile din aer, de sărbători. Veneam spre casă ieri, şi pe toată strada, din toate blocurile venea un miros difuz de sarmale, găteală, prăjeală, porcării, şoric, salată de boeuf. Am intrat în scara mea, mai să cad jos de la mirosul de grătar, de porc la tigaie sau în cuptor. Cînd să deschid uşa, mai-mai să dea baba de la 2 peste mine, cu nişte legături de praz într-o mînă şi un ananas întreg în cealaltă.
Am senzaţia că oamenii, cu cît pot pune mai multe pe masă şi cu cît mai diversificată e masa de Crăciun, pierd cîte un strop de afecţiune unul faţă de celălalt. Cum era Crăciunul acum 10 ani? poate cineva să-l compare cu unul de-acum? Îşi aminteşte cineva sărbătorile de acum 2 ani, sau pe cele de acum 10-15? Cam la asta se reduce: cu fiecare cîrnat pus în tigaie, către care ne îndreptăm atenţia, pierdem acelaşi timp de afecţiune pe care îl acordam pînă acum celor dragi.
ne vindem sufletul pe un carnat
mda, asa am ajuns