Pe Drumul Naţional 64, cum vii dinspre Craiova-Slatina spre Drăgăşani, dai la un moment dat de un sat. Grădinari se cheamă, şi este într-adevăr un sat de grădinari. În mare parte, că poate s-or ocupa şi cu altele oamenii ăia, dar eu ştiu doar de sere, de gogoşari şi de roşii: pentru că oamenii de-aici sunt principalii zarzavagii ai Sibiului şi ai altor oraşe din centrul ţării. Umblă vorba că juma’ din sat, dacă nu chiar mai mult, este minoritar, dar nu e treaba mea să aprofundez această idee.

De fapt, despre ce e vorba? Despre o treabă perfect românească, vasăzică. Oamenii din Grădinari s-au trezit peste noapte cu cîteva sute de cişmele în faţa curţilor. Cişmele, tată, nu jucărie. Masive, solide, cu ţuţuroaie din inox. Ce e cu cişmelele? Păi potrivit unui proiect găsit pe net, ”Consiliul Local Grãdinari implementeazã în perioada 30.11.2007 – 30.11.2009, proiectul „Alimentare cu apã în comuna Grãdinari, satele Grãdinari si Petculesti, judetul Olt” finantat în cadrul Programului PHARE 2005”. Suma totală: 635.137,84 EUR, fără TVA. Ai dracului olteni, fuduli, nene, nu aşa! La ei, ideea de alimentare cu apă se reduce la amplasarea de cişmele. Care cişmele nu au robinete suficient de mari cît să poţi umple şi tu o găleată, să dai la vaci, la porci. Care cişmele, de fapt, nici nu au robinete, că oamenii intreprinzători din zonă le-au găsit repede întrebuinţări.

Sutele de cişmele sunt amplasate alandala, unele în faţa unor terenuri virane, altele în faţa unor fîntîni (?!) care nu mai funcţionează. cele mai multe sunt în faţa unor case, dar sunt curios.. Ce pile trebuie să fi avut oamenii ăia să poată să se aleagă cu cişmeaua în faţa căşii? Cîte găini or fi dat fiecare în parte? Oricum, cişmelele nu funcţionează, că nu au robinete. Singura sursă de apă rămîne, ca întotdeauna, balta din faţa casei. Că pentru mocirlă nu s-au găsit fonduri europene. Nu poţi avea şi cişmele, şi trotuare, ce dracu.