Nov05
O melodie superbă. Folkist Romeo Ifrim ăsta, bagă de toate, dar “La marginea satului” e melodie de “scandal”. Ştiu că nu pare cine ştie ce, poate nu-ţi fi ascultat-o cînd trebuie. Nu e vina mea.
Lîngă sat e-o gîrlă mare
Crîşma sus pe mal apare
Ferestruie, lemn, lumină,
Se-oglindesc în unda lină
Dar în crîşmă-i vuiet mare
De ţambal şi de vioare
Geamurile ţiuie
Şi flăcăii chiuie
R1
Crîşmăriţă, dragă-hăi
Adă vin bun la flăcăi
Vechi ca moşu-meu colea
Zvăpăiat ca mîndra mea
R2
Zi, măi cioară, din vioară
Că mă-îmbat în astă seară
Zi, măi, că-ţi plătesc să-mi zici
Voi să crăp jucînd aici
Bate cineva-n fereastră
N-aveţi somn dumneavoastră
Mai destul cu-atîta larmă,
Că boieru` vrea să doarmă
Ei, al dracu, n-am ce face
Tu, femeie, dă-ne pace
Zi mă, iaca, numa-n ciudă
Zi încalte să ne-audă.
R1
R2
(O să vă lămuriţi curînd ce vrusăi să spui cu muzichia asta acilea)
frige-o ca la onesti oltene.