Dragilor, nu ştiu alţii ce-or să facă dar iacătă că eu, în ăst weekend, îmi adun los compagneros veterani şi mă cărăbănescu pentru fro cîteva (două) zile tocmai unde-a înţărcat mutu iapa. Vorba aia sau cum era. La Rio de Retiş, în cel giudeţ al Sighiilor, la o petrecere cîmpenească marca Dan Melcu. Prilejuită de împlinirea frumoasei vîrste de 28 de anişori de cînd individul antepomenit ne-a făcut bucuria să respire pentru prima dată acelaşi aer cu-alde noi ăştia, tilicarii.
Cum nu era să mergem doar pentru atîta lucru pînă-n buricul ţării, în programul vizitei de lucru am mai strecurat şi un botez: acelaşi Dan este, de cîteva luni, şi unchi. Asta ne face şi pe noi cam tot aia, că nu puteam să-l lăsăm a duce singur-singurel pe umeri ditamai povara. Ş-apoi, la ce buni mai sunt pretenii?
Astea fiind spuse, vă las cu bine pînă pe săptămîna aviatoare, cînd ne vom revedea cu poze de la zaiafet şi, să sperăm, cu bine. Urîtă perioadă, începutul de toamnă. Încep asteniile şi migrenele. Care de la musturi au turburel, care de la amintiri, care de la problemele cotidianului. Dar vorba aia: noi să fim sănătoşi, că belelele curge.
