Sep21

Iată-l! Tatăl şi mama sosurilor pentru fripturi

by paul on September 21st, 2009 at 5:10 pm
Posted In: Experimente

Săptămîna asta mi-am testat veleităţile culinare. Din nou. Se întîmplă mai rar în ultima vreme, dar asta-i pentru că sincer să fiu am îmbătrînit. Şi a venit toamna şi vremea de-afară mi-a înfipt în oase o anume leneveală care nu mă caracterizează tot timpul. Ce-am gătit? Ceva simplu, dar ne-ce-sar. Că românul nu poate trăi, dom’le, fără cartofi prăjiţi c-un copan de pui pîrpălit olecuţă în tigaie, pînă face crustă. Hai, că toată lumea (chiar şi femeile) se pricepe la minunea asta. Dar.. că întotdeauna există un ”dar”.. eu am găsit o cale de-a tuna felul ăsta de mîncare. Cu un sos demenţial, învăţat în Deltă, la Sulina, de la un amic. Pentru că nu l-a botezat, iaca eu am furatără reţeta şi-i dau eu nume. Sosul sulinez. I-aş fi zis ”dimulescian”, dar nu cred că vrea să fie asociat cu numele meu.

Să vă explic, gen. Se iau vreo 5-6 cartofi vechi sau noi, se curăţă, se taie ca pentru prăjeală. Pînă aici e simplu. Se iau cîteva pulpe de pui, se crestează ca în imaginea alăturată, se ung cu (puţin!) ulei şi se presară pe ele sare şi piper. Atît. Nu tu busuioc, ghimbir sau alte drăcovenii de condimente şi miroase. Nu, dom’le, nu e voie. Apoi se lasă o vreme deoparte, cît să intre bine sarea şi piperul în carne, şi se trece la cea mai importantă parte a dezmăţului gastronomic: sosul.

Se iau 10 căţei de usturoi şi o ceapă potrivită. Usturoiul se curăţă, ceapa se curăţă, usturoiul se taie rondele, ceapa se taie cubuleţe, apoi se zdrobesc împreună într-un castron. Cu zdrobitorul, da. Se pot şi pisa, dar e cam greu să obţii o pastă uniformă. După ce operaţiunea a fost dusă la capăt, intervine al treilea ingredient de bază: leuşteanul. Tăiat ca pentru a fi pus în ciorbă, leuşteanul se trînteşte peste ceapă şi usturoi şi se pisează împreună. Apoi se adaugă o picătură de ulei şi un vîrf de sare. Totul trebuie să arate cam aşa.

Observaţi în fotografie alte două elemente, în aşteptare. Da, se pune iaurt, nu apă. Şi se mai adaugă şi o jumătate de roşie, zdrobită la rîndul ei. Ideal ar fi ca roşia să fie lăsată un pic la copt, dar dacă nu sunteţi la grătar sau nu aveţi ustensile, merge şi necoaptă. Se adaugă iaurtul, se adaugă roşia, se freacă amestecul bine de tot şi.. asta-i.

După sos, se pun cartofii şi copanele la prăjit, mai trînteşti o salată de roşii cu brînză frămîntată şi e gata, să înceapă chermeza. A se da dovadă de cumpătare, nu mîncaţi mai mult de 3-4 porţii odată.

└ Tags: , ,