Soylent Green is people!
Băi, ăştia care sunteţi mai de vîrsta mea! Vă mai aduceţi aminte că prin anii ’95 – ’98 erau la foarte mare modă scrisorile înlănţuite? Le găseai în cutia poştală, conţineau cîte o pildă (”Cutărescu era un medic de succes.. blabla… într-o zi a păţit asta… blabla..”), apoi un dezastru (”i-a murit soţia…”) sau un […] ↓ Read the rest of this entry…
Nu am amici idioţi, nici de prăsilă măcar. Sunt foarte precaut şi exclusivist la capitolul ăsta. Nu mă laud cu un autobuz de prieteni, nici nu pot ameninţa că vin cu ”galeria” dacă mă calcă vreunul sau altul pe bătături dincolo de limita suportabilului. Care la mine e destul de ridicată – care vrea să […] ↓ Read the rest of this entry…
La 6.30 dimineaţa, într-o staţie de autobuz din Titan, îmi cumpăram ţigări. Lîngă mine apare un moşulet capsat bine. Efluvii de alcool se răsfrîngeau din el ca miasmele dintr-o parfumerie franţuzească. Vorbea singur, lălăit. Ţinea în mînă vreo cinci lei în bancnote de 1, serii distincte. Se clătina serios pe mergătoare, s-a băgat în faţă, […] ↓ Read the rest of this entry…
Nu dansez. Nu sunt genul care să iasă în oraş strict pentru a dansa. Nu mă lansez pe scenă ca americanii în spaţiu. Dar cînd mă apucă dezmăţul, bîţul picioarelor, apoi să te ţii, vericule. Mi-au spus alţii (eu n-am crezut din prima) că cică eu personal am nevoie de un cerc cu raza de […] ↓ Read the rest of this entry…
©2005-2012 Paul Dimulescu | Powered by WordPress with Easel | Subscribe: RSS | Back to Top ↑
