Mai rar, dar am şi revelaţii. Astăzi mi s-a deschis cerul într-o privinţă pe cît de delicată pe atît de interesantă. Mi-am dat seama de ce-i urăsc pe ţigani. Ce, bă, cum adică ”abia acum te-ai trezit şi tu?”. Păi da, acum m-am trezit. Mă bucur însă că am un motiv serios, nu cine ştie ce parascovenie de trei parale cum am mai auzit, de exemplu că s-a băgat un ţigan în faţă la coadă la pîine, sau a scăpat altul fără amendă în autobuz, în vreme ce alţii şi-au luat-o să le fie de saftea.

Nu, dom’le, nu-i urăsc pe ţigani pentru că

  • n-au habar de metode contraceptive şi prăsesc zeci de puradei pe bandă rulantă, pe care-i cresc în mizerie, îi uită la cerşit sau îi uită pur şi simplu.
  • mulţi sunt predispuşi spre dat ţepe sau spre dat cu jula.
  • la parterul blocului unde-am copilărit era un clan întreg de ţigani, ce-am văzut acolo m-a scîrbit şi faptul că furau curent direct de la panou m-a enervat.
  • sunt recalcitranţi la orice măsură de civilizare (aia cu ”nu-s toţi aşa” nu mai ţine, ştiţi la care mă refer)
  • mă deranjează modul cum vorbesc româneşte (sau chiar ţigăneşte), un stil care-a făcut carieră laolaltă cu scheurile Vacanţei Mari, cu Crapu şi Menumorut.
  • ascultă o porcărie de muzică de prost gust (manelele din tinereţea mea nu erau chiar aşa rele) pe care au senzaţia c-o pot lălăi cu succes pe stradă, în magazine, sub duş sau aiurea, că vezi-doamne tot ţiganul s-a născut lăutar. Nu e aşa.
  • sunt ”tari în clanţă” şi ”te fac din vorbe”, cel puţin pînă cînd vin mascaţii şi cu garda.
  • parazitează imaginea ţării peste hotare, prin nivelul de bună-creştere pe care-l afişează, şi-apoi se plîng că-s persecutaţi.
  • promovează o filozofie de viaţă într-atît de superficială încît animalele de companie din tabloide par aşchie ruptă din critica raţiunii lui Kant.
  • etc. etc.

Nu. Îi urăsc (o ură invidioasă, că la de-alde d-astea suntem şăfi) pentru că ştiu mult mai bine ca noi să-şi păstreze tradiţiile şi ţin la ele cu furie. Ăştia clar n-or să-şi piardă identitatea, pe cîtă vreme noi ne americanizăm şi ne occidentalizăm tot mai mult de la un Sf. Valentin la altul.