Varianta românească a lui Chuck Norris cred că este Sergiu Nicolaescu. În memoria colectivă a cinefililor mioritici, replicile din zecile de filme în care Sergiu a făcut de toate sînt bine fixate în creier. Bag mîna-n foc că jumătate dintre românii cu drept de vot au spus cel puţin o dată în viaţă “Un fleac! M-au ciuruit.” Iar filmele-s povestite mereu cu zâmbetul pe buze, chit că la final comisaru’ dă ortu’ popii. Sau ne subjugă turcii. Rîdem, glumim, dar… uite că filmele-astea nu-s chiar de rîs.

Am dat azi, din întîmplare, peste unul dintre topurile iMDB – Cele mai bune 50 de filme de război din toate timpurile. Şi n-o să vă vină să credeţi: “Mihai Viteazul” e clasat pe poziţia a cincea! A fost şi mai sus. Da, dom’le, Mişu Tupeistu, alături de alde fraţii Buzeşti (Florin Piersic, cel mai june prim!), Selim, boşorogul de Sinan Paşa, enervantul Andrei Bathory şi metrosexualul Sigismund iau faţa unor filme mult mai titrate: Saving Private Ryan e pe poziţia a noua, The Great Dictator e pe 12, Full Metal Jacket (wtf?!) e pe 17, Braveheart pe 21, Ran al lui Kurosawa e pe 24, Platoon pe 28, All quiet on the western front e pe 42! Şi din cîte am citit la explicaţii, topul a fost făcut după nişte criterii serioase (chiar dacă bazate pe voturile iuzărilor de iMDB)!

LATER EDIT: Deci “Mihai Viteazul” e o adevărată capodoperă! Am fost informat de o amică: filmul e şi în top 50ul celor mai bune filme biografice.. Pe locul 4, imediat după Lawrence of Arabia. Get the fuck outta here!!

Vă spun fără să exagerez, mi-a picat faţa. Să mai zică cineva că pe vremuri nu se făcea cinematografie. Cred că asta ar fi soluţia pentru revigorarea cinematografiei româneşti – şi să scăpăm de obişnuinţa de-a face pelicule cu şi despre nasolia românească ante şi post decembrie ’89. Şi anume să-l clonăm pe Nicolaescu.