Daca nu ma pot lasa de tigari, ma las de microbism. Dezamagirea suferita dupa infrangerea lui Dinamo de catre brasoveni si ratarea titlului de campioana.. The horror, vorba lui Marlon Brando. Gata, nu mai pot, vreau sa ma las de microbism. Sufar ca prostu` la fiecare infrangere a echipei favorite, sufar mai ceva ca dupa o fusta. Nu mai dorm noaptea, am cosmaruri cu ochii deschisi, am ajuns bataia de joc a rivalilor, pentru ce? Pentru niste curv papagali care alearga dupa o minge si-s platiti sume imense, ajung vedete si idoli pentru pustime, iar pe teren iau lucrurile ad labam si se fac de panarama?! Halal. Mi-a ajuns, mai da-i in ma-sa. M-am saturat de liga lu` Mitica, o sa ma apuc sa ma uit la, nu stiu, rugbi. Sau wrestling: macar acolo se stie de la bun inceput ca meciurile-s regizate.

In ultimii ani, pasiunea pentru fotbal s-a tot redus. Ultimele intamplari au estompat-o definitiv. (****aici intra multe injuraturi****) de nenorociti care-si spun fotbalisti! Eroii sulii..

Pe vremuri, eram innebunit. Ultras. Ajungeam sa ma iau la bataie cu amicii, cu rudele: toti ai mei sunt juveti. Mergeam la meciuri ba in deplasare, ba pe Stefan cel Mare. Mereu pregatit sa dau cu o piatra dupa galeria alorlalti, mereu pregatit sa o iau la fuga daca dadea jandarmeria cu pulanu-n noi. Prin Sibiu ma plimbam iarna de iarna cu fularul alb-rosu tras pe fata, provocator. Mi-am gaurit mana in gardul de sarma ghimpata de pe zidul care inconjoara complexul Dinamo, m-am injurat cu jandarmii, mi-am luat suturi pe spinare si pulane peste cur, am intrat in gura lumii ca umblam la bustul gol, c-o mana plina de sange prin curtea stadionului, inainte de meci (“uite-l p-ala, frate, a gresit vena!”), am baut sute de beri inainte, in timpul si dupa meciuri.. pentru ce? Pentru pasiunea confruntarii? Du-te, dom-ne, de-aici. Pasiunea cui? A fotbalistilor pentru fite, tute, carciumi, masini smechere, blaturi?! Aoleu, ca-mi vine sa-i spanzur de oute fix pe instalatia de nocturna..

Gata, eu m-am lasat.