Exceptionalul din Cotidian

Dragi prieteni, iacata ca astazi depasesc limita primelor 300 de posturi pe blogul acesta care am onoarea sa-mi apartina, zic. De obiceiu nu comemorez anii sau numarul amintirilor inscriptionate aici printr-un text anume, dar cele treisute plus unu de posturi se-mplinesc laolalta cu cei patru ani de vechime cati are blogul, asa c-am zis sa dau o chermeza-fantoma chiar aici, la domiciliu.

Un scurt istoric? Ze blog a trecut, slava ceriului, printr-o multime de transformari. Cand era mic, i-am spus “e-viata“. Un nume simpatic in sinea lui – “e! viata…” sau “electro-viata” sau “eeee… viata!” – care vrea sa zica, interpretari nenumarate.

P-orma, cand a crescut (prin 2006 sau un an mai tarziu, nu mai tin minte), l-am transformat in “teoria-chibritului“. Un fel de “ce mama dracului vreau sa spun?!”, ca-n perioada aia aveam multe dileme si probleme filozofice.

“Dimulescu” a devenit “Dimulescu“.. destul de recent. Dar sa nu credeti ca schimbarea a adus un vreun dram de maturitate – ca n-are. Ca si texte.. initial am bagat doar istorii din trecut. Povesti, cu mine sau cu altii apropiati drept personaje principale. Autobiografia s-a terminat repede, asa c-am dat-o, ca-ntr-un banc prost, in politica, filmulete de pe youtube, ciutacu, badea, basescu, lepse s-altele. Nu-s mandru de… Ba da, ce-am tampit?! Normal ca-s mandru, ca m-am spetit tot scriind…. Tone de maculatura ies daca le pui pe foaie .

Va prea foarte multumesc voua care mai trageti cu ocularul pe-aici, critic sau la sto, din pasiune sau din nimereala. Nu stiu ce sa va spun sau ce sa va promit pentru viitor; nu-mi vine nimic in minte-acum. Dati-mi idei, ca nu ma siupar. Astea fiind zise, na-va o dedicatie muzicala.

Pasarea Colibri – Cantecul bufonului