^^”We shall never surrender!” – Marele Churchill si eu, micul Dimulescu.^^
^^”Bai, macar briceagu` ala sa-l fi luat cu mine.. Ca o bara de-asta tot o “imprumutam” cumva. Dar o fi aur? De trompeta?”^^
^^”Hem hem, ma intreb, pe-asta l-or avea pe inventar? Ca pe lista marilor obiective de vizitat vad ca nu e..”^^
^^”Da-te mai asa, ca nu vad Arcul de urechile tale, ce naiba!” Un mioritic pe Champs Elysees. As fi preferat un cojoc gecii si un ciomag mainilor infipte-n buzunare. ^^
^^”Nu zic, faina bucatica Venus asta, dar cred c-avea un brand excesiv lucrat, dupa ciotul ramas in dreapta. Mai bine o rubensiana renascentista..”^^
^^”Daca e sa ma iau asa, intuitiv, dupa desenele-asta, am in fata varianta Playboy a antichitatii?!”^^
^^”OK, unde mama dracului sunt acum?!”^^
^^”Cap…de…barbar, perioada imperiului roman… 20-30 i.Hr.. Ce chestie, barbar, da` cu freza caragialesca.”^^…Totul a fost frumos, pana la plecare. Cand am pierdut avionul. Dar.. Asta-i viata. Am prins 1 mai muncitoresc in Turnul Eiffel, am cascat gura la garguii de pe Notre Dame, am facut pe cointeresantul in fata tabourilor celebre din Luvru, am vazut chiar si o sala de cursuri din facultatea de drept de la Paris (ce mizerie, nene… numai coji de seminte nu aveau aruncate pe jos), m-am dat in elefantei zburatori la Disneyland, am baut tz sticle de Bordeaux, am mancat cornulete si unt si nenumarate feluri de magiunuri locale, am vazut la statui, tapiserii, baldachine, tablouri celebre si cladiri vechi cat sa-mi ajunga o viata, am spus de cateva mii de ori “pardon” si “merci“, am reinventat o noua limba straina, frangleza (“how much costs le ticket for le sommet du tower Saint Jacques?”), am facut bataturi in talpa de la umblat pe cheiurile Senei, m-am mirat in fata palatelor regale si imperiale ale Frantei (“cate neamuri aveau regii astora, frate?! Pai atatea camere?! Cat or fi platit la intretinere, mama-mama..”), m-am oripilat (eh, fac pe desteptul..) la vederea parcurilor frantuzesti – mai mult praf decat verdeata -, i-am plans pe nobilii de odinioara (s-au spetit atata, sarmanii, si-acum prin curtile castelelor lor fac jogging urmasii sanchilotilor).Acum, la intoarcerea in patria-muma, am o singura idee in cap: musai sa ma uit cateva zile numai la OTV, drept cura de dezintoxicare dupa atata cultura aspirata prin toti porii.
brava bre, fusasi in Paris si mie nu mi-ai zis.
Auleooo ai trecut pe acolo si nu ai fost sa il saluti pe nenea Morrison! Urat din partea dumitale!
te invidiez
Domnisoara Esk, Denisa mama, crede-ma ca abia am avut timp sa-mi aduc aminte cum ma cheama dimineata.. Imi pare rau, lasam pe-o data viitoare, acu` ca am scapat de presiunea vizitelor la muzee s-alte dracii.
Coane artistule, nu l-as fi salutat pe Morrison. Imi place individul, asa boem cum era, dar.. prea a fost fraier, eufemistic vorbind, ca sa moara dintr-o supradoza la varsta aia.
Nadina, ce anume invidiezi, ca am pierdut avionul, sau ca mi-am rupt picioarele?
Si eu mka invidiez, sincer sa fiu. Dar nu m-as mai duce la Paris in conditiile astea de stres prin care-am trecut. Daca n-as mai avea poze si pliantele luate drept amintire, habar n-as avea ce-am vazut acolo. 
lasa, ca o sa-ti amintesti de ele, chiar sub stres, cand o sa-ti fie mai greu.
Asa-i, Oana. Ma cam plang degeaba, daca stau sa ma gandesc. Dar e o chestie sensibila aici, la mijloc.
Daca spun tot ce nu mi-a convenit, ce m-a necajit, ce-ar zice lumea? “Uite, ba, al dracu oltean, s-a dus la naiba-n praznic, a vazut, a facut, a dres, si-acu` vine si face pe tristu`. Ce ipocrit”.
O sa ma veselesc subit.. curand
Sau poate o fi greutatea anilor care ma deprima?!
hi.. i like your pictures and i like your comments and i think you’re very smart and deep thinking. mai rar barbati ca tine in Romania (defapt credeam ca nu exista. lol)
:x:x :*
La multi ani si multe multe bucurii si impliniri . :*
La mulţi ani, domnule!