Mă gîndeam mai demult dacă, de exemplu, pigmeii se confruntă cu aceleaşi probleme zilnice cu care se confruntă românul de rînd. Dacă papuaşii se opresc seara la cîrciuma sătească, la un şpriţ de banane, după o zi grea la vînat de capete. Dacă boşimanii din Namibia au o gagică specializată în trebi porno desfăşurate în văzul tribului, noaptea, după ora 12. Erau întrebări ivite din senin: în ziua respectivă mă influenţase prea mult o ştire venită pe ecranele televizoarelor de-a dreptul din lumea a patra. Nişte oameni – dacă le pot spune aşa – trăiau bine mersi într-o junglă, cam la fel ca pe vremea lui Adam şi-a tipei ăleia, Lilith. Asta.. Eva.
Ieri m-am lămurit că micile măgării ale vieţii sunt cam aceleaşi peste tot. În toate culturile, pe toate palierele sociale, în toată lumea. Chiar şi-ntr-un autobuz prăpădit de-al RATB-ului. Într-o staţie de pe Ştefan cel Mare, trei puradei dau năvală (ca cirezile de bivoli africani peste puii de lei încă neştiutori) pe scările autobuzului, urmaţi de un ins tuciuriu, cu cercel de tinichea în urechea stîngă, gelat şi frezat ca Caragiale. După el, într-o vîjîială de fuste-ncreţite, o pirandă. Urîtăăă! mai urîtă ca limba rusă. Vacarm! Urlete! Răcnete! Eram cu căştile-n urechi, degeaba. I-au acoperit chiar şi pe cei de la Sepultura – şi asta-i greu al dracului.
Ciurda de cupilaşi a-nceput să dea ture de la un cap la altul al autobuzului, făcînd vocalize. Individul şi individa s-au aşezat confortabil lîngă mine, mai-mai să mi se bage sub geacă. Şi dă-i şi discută. Filozofie de viaţă.
-… păi o să mă bage la puşcărie! Să moară copilaşii mei dacă aia mare nu o să mă bage la bulău! Îşi ia limba-n gură cu unu`, mîine cu altu’! Ştii că eu n-am multă minte! Păi eu muncesc, eu îi spăl la cur, eu le pun mîncare pă masă, ea stă cu burta-n sus şi cere bani să iasă în oraş cu hăndrălăii! Păi nu pun eu mîna pă ea? Să mă mai facă pă mine de…
- De mă, Sandule, ştiu şi eu…
- … competiţie! Îi rup oasele! Mă Lulico, nici cu ăla mare n-am pătimit atîta! Ăla chema singur garda, să moară fetiţele mele! Să bătea, le dădea fraerilor la bot, dup-aia chema garda şi zicea “uite, bă ce le-am făcut!”. Şi nici nu făcea atîta panaramă ca asta mare! Are 15 ani şi stau cu frica-n sîn să nu vie mîine cu burta la gură? Îmi zice că vrea să să mărite cu ăla! Eu nu zic nu! Să-l ia! I-am spus şi lu’ Georgică,
- Aşa e lumea asta nouă, parcă n-ai şti.. Că şi-al meu a mai făcut d-astea..
-… “scoate-o, mînca-ţ-aş ochişorii matale, dă pă piaţă, ia-o acasă, dormi cu ea, facezce vreţ!” Da` cînd o prind în scară cu ălălaltu`, lingîndu-să ca cîinii la cotîrceală? Cum vine asta? Păi fă, firea dreacului, mă bagi în gura lumii?
- Nu mai e ca pă vremea lu’ Ceauşescu…
- Eu îţi spăl, eu îţi dau să mănînci, şi tu? Faci turu’ cartierului, îi cauţi pă toţi la cosor? Seamănă cu mă-sa, Lulico, să moară fraţii mei! Că şi-aiaaaa.. Hauliu, maică! M-a lăsat cu 4 copii pă cap şi-a fugit în Spania! Doi ani dă zile, aşa amărît cum sunt, dă-i şi spală, dă-i şi freacă! Mă ştii pă mine! Cîte trei-patru frînghii scoteam! Şi nu dă spălat la maşină, spălat dă mînă….
-… cînd puneai mîna pă femeia ta, aia era.. O luai, făceazcasă, c-o băteai, c-o pupai.. Era a ta pă viaţă..
-… mîncaţaş ochişorii matale! Ce fac cu ea dacă vine mîine borţoasă? Cine-o mai ia? Vrea să să mărite, auz! Să mă trezesc dup-aia că nu-l mai vrea pă pulărăul ăla mucos dă Georgică? Că umblă cu altu’, femeie măritată? O să fac cu inima, într-una din zile! Pun mîna pă ea, o omor, o bag în spital şi pă mine în puşcărie! Ce, mi-e greu? Care altu’ în locul meu…
- Aşa-i, Sandule, ce, parcă eu nu ştiu? Am văzucu ochii mei…
-… se ţinea atît de treabă? Păi să moară ce-am mai scump că mă duc la Autoritatea Tutelară! Îi dau pă toţ la stat, să să spele cu ei pă cap! Mă însor şi eu dup-aia, că mă mai ţine! Cu una, strîmbă, urîtă, şchioapă, oarbă, da’ îmi văd dă vieaţa mea care este ea aşa prăpădită!
Dacă la început mă simţisem invadat – am spaţiul meu vital şi nu ţin neapărat să se-nfigă în el neaveniţii, oricît de amărîţi ar fi, jur să mor de nu -, pe parcurs discuţia – monolog m-a prins. Şi mi-a părut rău cînd magraonii s-au dat jos din autobuz. S-o fi curăţat aerul, dar.. E interesant să vezi că unii oameni – pe care te-ai învăţat să-i priveşti cu ochi spăimîntaţi, crezînd c-or să te lase-n nădragi şi cu nişte buzunare-n plus în piele – suferă de aceleaşi probleme ca mai toţi oamenii: sărăcie, copii nerespectuoşi (să nu zic fete curve şi băieţi bagabonţi), neveste cu ochii făcuţi hîrtie de muşte după alţi bărbaţi, facturi mari la gaze, băutură scumpă, muncă grea la lucru, poluare în exces în marile oraşe, politicieni hoţi, poliţişti corupţi şi aşa mai departe…
E uite un om destept, sa traiesti.
Nu doar ca sufera de aceleasi probleme, dar parca le si abordeaza mai deschis, este ?
alo, alo, domnul! ce aveţi cu limba rusă? черт вас побери, проклетиие западники с вашами мерсками предрассудками… lasă că vă torn io la şedinţa cadrelor, să văd atunci cum vă faceţi autocritica contructivă cu tovarăşu’ prim-secretar. că, dacă era ca pe vremea lu’ Ceauşescu, prinţesa de haur Lulica aia era elevă fruntaşă la liceul textil din Titan, membră UTC cu cotizaţia la zi şi mergea pe banii statului, vara, în tabără la Năvodari, de se cotîrcea liniştită cu necunoscuţii pe plajă, după ce îi agăţa în discotecă la Egreta, pe criteriu de cîrlionţi, blugi mov şi ciungă occidentală dată jumi juma direct din gură pe un bluz de Angela Similea şi Marius Ţeicu, pozaţi în pleibec la căpătîiul pianului alb cu coadă. dar aşa măcar putea să îşi trăiască liniştit tatăl de familie deceniul al cincilea de existenţă patriotică şi revoluţionară fără emoţii vivide exprimate în context motric reatebist – adică în registru de comunicare publică – în legătură cu graviditatea premaritală de la panarama manelistă cvasipuberă şi erotico-experimentalistă precoce. era fericit ca o nevastă de bărbat cu o căsnicie fără cusur şi cu delegaţii multe. amin:)