Exceptionalul din Cotidian

Una dintre cele mai răspîndite amintiri din copilărie – prezentă la, hai să zicem, 70% dintre tinerii din generaţia mea – este cea legată de desenele animate. Mai toţi cei cu care-am stat de vorbă despre “desenele” copilăriei îmi povesteau, zău, cu lacrimi în ochi cum îi strigau părinţii seara, de la balcon, să dea fuguţa-n casă că începeau Şerifii Stelari. Sau Macron 1. Hai, fie, şi Sandi Belle. Sau aventurile bezmeticului ăluia cu gîscanul, Holgersson. Ba unii amici îmi spuneau că auzeau genericul de la Captain Power sau Dallas de la zeci de metri distanţă, în timp ce băteau mingea pe maidan – şi nu era greu, că la începutul anilor ’90 Sirius-urile din toate blocurile erau setate pe un singur canal: TVR1.

Ce forţe de reacţie rapidă, ce Delta Force! Lăsai baltă orice activitate – ţeava cu cornete, şuchelele, gropiţa, folbalu’ – şi goneai ca vîntul pe scări în sus, să nu pierzi o secundă din spectacol.. Sau cafturile cocoşeşti din curtea şcolii? “Dacă-ţi dau una, te arunc peste gard!” “Vin cu frati-meu mai mare şi-ţi arată el! Poc! Trosc! Doamna tovarăşa învăţătoareee!! Cutărescu mi-a spart mingea!” Ce vremuri. Uite-aşa mă ramolesc eu, cu amintiri. Bine că n-am prins prea mult din iepoca de aur, căcu siguranţă aş fi avut nostalgii şi pe tema asta.

Dar destul cu jalea. Uite cu ce se ocupă puradeii de azi: fac tot posibilul să mă bage pe mine la mititica. Mă trezesc într-o zi cu cineva nou şi necunoscut în lista de messenger. Numele: !AAAoA:LOR3NA::AAAA!:. Îmi fac cruce şi purced la identificarea persoanei. Aşa aflu că nu e vorba despre Lorena, ci despre Loren. Casc ochii. Surprizele continuă: puştiul are 9 ani. Şi are id-ul meu, “mha!“, de la un alt puradel de aceeaşi vîrstă, cu care a făcut schimb de liste de messenger. După ce mi-am revenit.. vă daţi seama ce m-am mai rîs? Fără număr!

ASTA distracţie, coane. Să faci schimb de adrese de e-mail cu colegul de şcoală de la a III-a B. Şi să iei contact cu tot felul de oameni de treabă, care mai de care mai necunoscuţi, dar toţi fiind în deplinătatea facultăţilor lor mintale. Pentru că, nu-i aşa, omenirea a eradicat de cîteva sute de ani pedofilii, criminalii în serie şi alte pacosti numa’ bune de tras în ţeapă în stilul smuls, fără judecată.

Şi mie îmi împoaie capul cu desenele porno de pe Minimax. De parcă aia ar fi singura şi cea mai mare problemă a brotacilor contemporani.