Atunci cînd nu-mi pierd timpul numărînd decoraţiuni de Crăciun prin parcurile bucureştene, am obiceiul să-mi pun tot felul de întrebări hermeneutice. Astăzi: de ce oamenii privesc scobitul în nas drept expresie a unei nesimţiri crase. Despre un şofer antipatic care tocmai ţi-a luat faţa la semafor spui că făcea biluţe şi l-ai îngropat în derizoriu. Despre o vedetă (dacă mai e şi femeie, cu atît mai bine) spui că făcea biluţe şi-ai aruncat-o la coşul de gunoi al mondenului. Despre un politician, spui că făcea biluţe şi i-ai distrus credibilitatea în faţa alegătorilor..

Dar staţi aşa, fraţilor. Care-i problema cu biluţele? Nu am dubii, toţi faceţi biluţe. Că unii sunt mai neglijenţi şi o fac în văzul lumii, e una. Că alţii au obiceiul să se scobească în văgăunile trompei ca şi cînd ar medita la valoarea de piaţă a universului şi uită unde se află, e alta. Dar cei mai mulţi se ascund suficient de bine ca să-şi permită să-i arate pe alţii cu degetul. Acelaşi deget pe care acasă îl ţin înfipt de-a dreptul în plămîni. Nişte ipocriţi.

Mie mi se pare normal să te scobeşti în nas. La fel de normal ca atunci cînd îşi sufli nasul. E, de fapt, acelaşi lucru, numai că metodele diferă. Dar nu ai ce-i face, nu? Să vă dau un studiu de caz. Un omuleţ, să-i spunem Georgică, e răcit şi umblă cu robinetul de mucozităţi deschis. Îşi suflă nasul atît de des încît cineva-i sugerează că mai bine şi-ar face o vasectomie nazală, să-şi înfunde nasul cu vreo trei kile de vată, decît să se tot muncească suflînd în şerveţele. Pînă aici totul e-n regulă şi conform cutumelor de largă răspîndire: omul îşi suflă corect nasul. Dar ce poate face în momentul în care se trezeşte cu mici rămăşiţe adunate în nară? Rămăşiţe care nu vor să se dea prinse şi nu acceptă expulzarea? Ştiţi că se poate întîmpla, da? Şi aţi păţit-o, da?

Ei, în aceste situaţii… e nevoie de o mînă forte. E nevoie de o politică bazată pe intervenţionism, iar deus ex machina al nostru este un kamikaze al mucusului – arătătorul.

Ce e în neregulă cu scobitul în nas? De ce vă îngroziţi toţi de un gest banal? Un gest care nici nu e scîrbos, în definitiv. Vă spun eu ce e scîrbos: să nu te scobeşti în nas de frica lumii, în vreme ce micul pui de lele care cloceşte în sinus se transformă într-un glonte cu cap vidia la primul acces brusc de rîs pe care ţi-l aduce-n cale soarta. Chiar atunci cînd ai pe cineva la o jumătate de pas în faţa ta.

Dragii mei, să nu ne mai ascundem, vorb-aia, după deget. Toţi ne scobim în nas.

Să legalizăm dar acest fapt, întru o lume mai bună, mai calmă şi mai liniştită pentru noi toţi. Care te bagi la o campanie de promovare a scobitului public în nas? Poate vorbim chiar cu Andreea Marin Bănică să ne ajute şi să pozeze făcînd biluţe. Că tot căuta ea o cale de a contrabalansa bannerele alea imense anti-fumat ale Mihaelei Rădulescu.