One morning I shot an elephant in my pajamas. How he got in my pajamas, I don’t know.
O poveste veche, dar.. al dracului de actuală. Că tot era azi să dea unul peste mine, cînd făcea teste cu maşina, în parcare. Printre multele calităţi ale animalului urban (careva săzică dintre blocuri) numit generic “român” se numără şi abilitatea cu care reuşeşte să facă din ţînţar armăsar, dintr-o telenovelă film de Oscar, din […] ↓ Read the rest of this entry…
(mă tot ceartă conu` artistu, musai să dau un disclaimer ) Pentru că vine o vreme în viaţa cuiva cînd trebuie să lase dracului goangele, poveştile şi braşoavele şi să treacă la lucruri serioase. Lucruri de oameni maturi, vezi Doamne. Nu, mint. Pur şi simplu nu am avut timp, chef, utilaje, spirit de deşti-şi-tastă. Nu […] ↓ Read the rest of this entry…
Am fost fascinat de cînd mă ştiu de istoria Chinei. De oamenii de-acolo, de cum cresc ei mici numai cu căţei şi orez – potol halit dimineaţa, la prînz şi seara -, cu mizilicuri din coajă de bambus la faivocloc şi furnici prăjite la Revelion şi alte cumetrii. Fascinaţia asta de factură chinois nu mi […] ↓ Read the rest of this entry…
©2005-2012 Paul Dimulescu | Powered by WordPress with Easel | Subscribe: RSS | Back to Top ↑
