Oct23
Printre putinele amintiri pe care le mai am de cand eram mult prea mic sa-mi mai aduc aminte ce se-ntampla cu mine sunt cateva secvente muzicale… care probabil n-or sa-mi dispara din minte cat oi mai fi pe lume. Mama, leganandu-ma si cantandu-mi diverse slagare la moda in perioada de mijloc a anilor `80. Habar nu mai am daca avea voce, sau daca nu se crapau geamurile cand atingea tonalitati mai ridicate… stiu doar ca-mi placea.
Azi mi-am adus aminte de o astfel de piesa, uitat fiind cu televizorul pornit pe reclame. Zic, hai sa v-o prezint spre auditie; multi o stiti, multi o s-o fluierati (a cantec ori a batjocura), dar… mie mi-a adus aminte de mine mic. De Paulica Cap de Fier, vorba unui amic hatru de-al lui tata. V-am zis? Eram blond pana pe la vreo 4 ani.
Marina Voica – SI AFARA PLOUA, PLOUA
Fata de al Marinei Voica, accentul lui Pavel Stratan e ciuriburi. Nu mai zic… ca are rezonante cu starea mea de spirit. Nu Stratan, dom`le! Melodia.. Si uite cum ciclul vietii vine si pleaca, pe-aceeasi circumferinta circulara. Sa ma regasesc intr-o piesa pe care mi-o canta maica-mea acum 20 de ani e ca si cand m-as regasi de doua ori. Deci sunt doi.
circumferinta circulara, mah paul? circumferinta care e circulara???? pff…
esti nostalgic, te iert.
De parca n-ati sti ca-mi plac cacofoniile si formatiile lingvistice dubioase..
Auzi, da` tu care esti?
Dom’le Paddy tre sa recunosc ca esti o lectura super buna la inceput de uikend. Ai un optimism din acela aparte, care parca te leaga undeva intr-un leagan si te leagana pana adormi!
Daca si tu erai blond… cioroiule, treaba e nasoala, se stinge neamul mancatorilor de praz cu oki albastri si blonzi, importati din suedia.
in nici un caz anonimul care stie ca in suedia exista oameni cu “oki” albastri si oameni cu “oki” blonzi.
Lasa ca pe-ala-l stiu care e.
Cu dumneatale am batai de cap.
Deci?