Rasetul s-a resetat imediat ce-am coborat din masinuta. Imi place cartierul in care locuiesc, e liniste, verdeata multa, canta pasarelele iar locatarii nu asculta manele. E drept, cand e vreun destrabal se-aude lautareasca, dar cu aia ma impac mai bine. E un cartier linistit. Dar sa vezi la 1 noaptea – fix in drumul tau spre baldachinul de-acasa – o ciurda de caini insotind o batrana care-i mana ca pe copilasi… nu e o priveliste cuser. Nu atunci cand cainii incep sa te maraie, iar fantomatica babuta, ma ierte dumnezeu, tace.
Nu e prima data cand dau peste femeia asta pe strazile din jurul hogeacului meu. Mereu la ore `naintate, mereu insotita de cainii aia nenorociti. Niste cotarle ordinare, carora mai bine le-ar fi stat cu pielea-n bat. Ziua ii vad trecand nevazuti, cate unul – cate unul, pe strada, iar seara ii gasesc ciopor in jurul batranei, strangandu-se in rand de bataie in fata femeii. Imi zic “o apara“. Dar de cine? De mine? Vai de curu` meu, pai cand trebuie sa trec printre ei imi bag gatul intre umeri si dau shut down la miscarea aia de brate care arata ca un om normal, fara arac in fund, merge. Am o geaca de fas, de face fas-fas la fiece miscare. Si zic “hai macar sa nu le dau motiv sa se ia de mine, sa merg sub radar, sa nu fac zgomot“. Si-au gasit de cine s-o apere..
Ma intriga de fiecare data ciudatenia situatiei. Uite o baba insotita de-o haita de potai de curge jigodia din ele. Si i se gudura toate printre picioare si-i calca pe urme si-o impung cu boturile-alea baloase de se casca amenintator la restul lumii, mai ceva ca o gasca de culturisti de la BGS in jurul unei blonde in minijup, cu silicoane zglobiu dansand in tricoul cu Dolce & Gabanna. Iar baba, ierte-ma al de sus, le vorbeste, daca va vine sa credeti. Ii descanta, ii cearta, ii lauda, stie sarsaila ce-o face. Dar de mormait ceva, mormaie. Initial am crezut ca vorbeste la handsfree, dar nici chiar atat de dobitoc nu-s. Sa persist in crederea asta. Femeia vorbeste cu latratorii, punct. Si-i plimba pe strazi, la 1 noaptea, desi-s cateii nimanui.
Imi aduc aminte, la mine in liceu era un individ cu doi ani mai mic. Tare ciudat omul, si n-o spun pentru ca acum sunt om cu capul pe umeri (care-ai chicotit, ma?) si vad lucrurile intr-un fel intelept. Era ciudat, pentru ca se imbraca numai in negru, purta fedora si parpalac. Iar elementul de baza era un baston in care se sprijinea la fiecare 2-3 pasi. Nu era schiop, nu avea nici pe dracu. Avea in schimb barba si mustata. La 16 ani. Si eu ma chinuiam sa fac rost de-un perciun mai lung.. In fine. in clasa individului ciudat aveam un spion, fratele unul coleg de-al meu de clasa. Si ne spunea omul asta ca tipul era ciudat rau (ca sa subliniez ciudatimea lui, de-asta tot repet aici). Ca se prezenta drept… “Vasile Cutarescu, printul intunericului“.
Era luat in balon de toti smecherii din incinta curtii scolii. Ii sutau mingea-n palarie, il goneau de pe terenul de sport cu injuraturi, iar cand erau fete prin preajma il luau la interogatoriu, c-un simulacru de “amicitie” de ma busea rasul. “Ia zi, ma Vasile, cum ti se spune tie? – Printul Intunericului“. Si da-i si razi. Partea intriganta era ca in privirea lui sticlinda gaseai ceva de-ti turna tot aisbergul lui Titanic in vene. Partea proasta era cand auzeai ca ma-sa face parte din cutare secta. Partea si mai proasta era ca – atunci cand il vedeai prin oras – in urma lui stateau incolonati toti cainii comunitari ai Slatinei.
Da, si bunics sustine la fel, o ceata de caini care nu-s la stane egal musai nitcasi varcolaci ori moroi ori mai stiu eu ce, mai ales in preajma babutelor mai hamana asa….=))Serios acuma …
ai pus-o Dimulescu! Baba de la tine din cartier e mă-sa lu Vasile prinţul întunericului şi tu ai rămas ultimul nejupuit.
)
în altă ordine de idei : ce e fedora? şi cum dreaq vezi tu câini care se deplasează nevăzuţi, că începi să mă sparii!?
Domnule, e beton asta cu baba si cu cainii. Nu ca n-ar fi babe d-astea prin toate cartierele (la mine sunt puhoi) dar am stat niciodata sa le observ, ce sa le observ, nici n-am curaj sa ma uit la ele, de frica sa ordone baba atacul, daca nu-i place uitatura! Babele astea sunt primejdie, mai ales daca n-ai baston la tine, ca Vasile Printul Intunericului.
Ceea ce nu inteleg este cum de nu-si lua Vasile bataie. Ma gandesc ca la mine in cartier orice golan care se respecta si-ar fi facut un punct de onoare in a-l cafti pe Vasile cat de des. Or fi oare slatinenii mai pacinici decat bercenezii? Mira-m-as si tare ma indoiesc!
Misule, cum adica de ce nu il trosnea nimeni pe Vasile, Printul Intunericului? E simplu: in ciuda micilor mizerii pe care i le facea unu` sau altu`, mai toti erau speriati pana la oase din cauza individului. La fel ca si babele cu cateii, cine stie ce goange si zbarciuri si voodooisme avea ala in el…
ritchiule, n-am pus-o deloc, pentru ca sunt cetatean model si pastrez distanta regulamentara
Asta inseamna ca as ocoli si prin berceni decat sa ma apropii prea mult de ea. Fedora e o palarie a la Humphrey Bogart. Iar eu vad caini care se deplaseaza nevazut pentru ca ochii mei aud pasii, ca liliecii 
Era o figura de stil, ma, ce te iei de mine?
Iar clara.. eram cat se poate de serios.
zici tu! câinii nu sunt altceva decât sufletele chinuite ale ălora care au râs de prinţul întunericului şi baba acum te urmăreşte pe tine că ai scris pe blog de prinţ şi te va face şi pe tine un câine – roşu, evident.
)
păi de ce n-ai zis măh că auzi cu ochii, că îmi sărise inima de spaimă!?. acum m-am liniştit.
Daca tot vrei sa te ierte, macar onoreaza-L si matale cu o majuscula.
Andrei, sa nu exageram… Habotnici nu suntem, iar daca e sa respecti pe cineva, il poti respecta si cand te referi la el cu termenul “fraeru` ala”. Totul e in ton si-n inima.
aşa e băh, oletene! p-asta cu respectu’ nici eu nu o puteam zice mai bine, bre!
Hahaha! Mi-ai adus aminte de ciudatul ala din Slatia! Ciudata faptura, intr-adevar! Oare ce s-o fi ales de el? Nu l-am mai vazut de ani de zile!
auzi, dar fedora ce e?