In seara asta vroiam sa scriu continuarea la “Cum era sa arda din temelii cabana Saliste II Sibiu“. Se pare ca nu am nici cel mai mic chef s-o fac. Pe de alta parte, am un chef nebun sa sar garduri. Sa alerg, sa fac miscare fizica, sa-mi planga muschii cu miliarde de lacrimi de sudoare. Dar mi-e lene sa ma misc. Da-l dracului de paradox, mie chiar mi-e lene. De fapt… ce mai conteaza? O sa ma uit la “The Mist”. Si la “Jumper”. Si la “Cassandras Dream”. Si la, eventual… dar ii pasa cuiva?