Despre ce-i vorba… În primul rînd, despre asta. Un individ din categoria “deştept ca noaptea” a publicat pe blogul personal un text în care anunţă că închiriază o terasă cu vedere la Palatul Parlamentului, pe perioada Summit-ului NATO. Mă rog, că închiriază “teroriştilor serioşi“, cu recomandări valabile şi portofoliu impresionant. Mai departe, povestea a fost preluată de mai multe bloguri, unde oamenii comentează cum îi taie capul. Unii amuzaţi, alţii ironici (probabil ofticaţi că nu le-a venit lor ideea mai întîi).
În mare, toţi laudă iniţiativa şi ca să folosesc un limbaj neacademic, se cacă pe ei de rîs, literal vorbind. Eu nu am de gînd să fac asta, pentru simplul motiv că mă scîrbeşte întreaga istorie, dar mai ales evoluţia ei. Pentru că la o săptămînă după ce omul a semnat anunţul, s-au sesizat alţi “dăştepţi“, de data asta din mass-media, nu din lumea blogurilor. Şi văd informaţia potrivit căreia unul şi-ar fi scos la mezat terasa pentru diverşi ţintaşi (sniperi) ba pe site-ul ziarului Gîndul, ba la Pro TV. Publicată ca şi cînd ar fi o chestie serioasă.
Ştiţi şi de ce mă scîrbeşte? Că mass-media, prin făcutul din ţînţar armăsar, fără pic de măsură în vorbă şi-n imagine, o să ajungă să-l bage pe dobitocul ăla care nu avea ce face fix în puşcărie. Că la starea de nervi în care se află autorităţile române înaintea summitului e de presupus că nu or să-l lase pe ăla în pace doar pe baza unei declaraţii în care omul o să spună “hai, bă, ce dracu, chiar aţi crezut? Era o glumă, zău“.
Problema cu mass-media e că dacă iei un banc, de exemplu cu olteni, şi-l prezinţi serios pe post (sau în pagina a 4a), iar în calendar nu scrie 1 aprilie, lumea o să-l creadă. Le zici “cîteva zeci de olteni au fost reţinuţi de autorităţi în această seară în timp ce alergau după o Salvare. Potrivit declaraţiilor unora dintre ei, intenţionau să sărute crucea roşie de pe portiere. Inspectoratul de poliţie Dolj percheziţionează la această oră locuinţele celor reţinuţi, în căutare de indicii care să ateste cărei secte aparţin.” Şi se vor găsi o grămadă de români care să povestească afectaţi despre ‘ştirea’ asta, între două comentarii la serviciu privind ultimele mass-uri interesante de pe yahoo messenger.
Sincer să fiu, sunt curios ce va fi cu feciorul care a publicat anunţul. La cum s-a inflamat gogoaşa, n-ar fi de mirare să… (evident exagerez, Serviciul Român de Informaţii e suficient de incapabil, aşa că se va prinde un pic mai repede de glumă decît au făcut-o cele două instituţii de presă precizate mai sus) existe şi o continuare. Dar nu mai e treaba mea. Eu mă uit urît la “senzaţionala ştire“, o pun alături de alte cîteva observate pe la Dan Diaconescu Direct, înjur în tăcere şi-mi văd mai departe de viaţa mea fadă, fără nimic fabulos şi în care încerc să eradichez tot ce ar putea aduce, măcar, a “breaking news“.
A doua poveste care m-a înveselit a fost chiar aia cu nemţii anarhişti opriţi la graniţă. Bag mîna în foc şi-o las acolo pînă îngheaţă iadul că cine trebuia să intre în ţară, a intrat. Pupa-i-aş eu pe ei de agenţi SRI sans peur et… ce dracu n-or mai avea ei pe-acolo. Minte? Nu minte nimeni…
