Exceptionalul din Cotidian

Mi-a luat mult, recte mai mult de-o droaie sa-mi fac analiza scrupulelor, sa mi le-adun, sa le impart dupa aceea la 19% ca sa vad cu ce raman dupa impozitare, dar tot nu mi-au rezultat motive suficiente pentru a inchide ochii si-a trage linie. Postul care n-a fost va fi fostul post care este. Pentru ca initial nu vroiam sa scriu textul asta, nu vroiam sa ma dau singur de gol, ca berbecul ala de hot care s-a dus beat in circiuma si i-a povestit sefului de post (mai mare minunea! asta era treaz!) cum a dat el o spargere la sediul caminului cultural, de unde a plecat cu picapul si trei prelungitoare. A, nu o stiati pe-asta? Mde, ce sa-i faci. S-a intamplat. In Oltenia.

De unde-a plecat textul asta care nu trebuia sa fie? Pai de la un schimb de replici de zilele trecute cu Maria, care spunea ca eu – si noi astia, in general – nu scriu aici povesti din care sa ies, ca puiul din gaoace, intr-o lumina proasta. Pai normal, ce-s prost? Sa ma fac singur de poveste? Sa spun cum am baut pana-am rupt masa cu greutatea sticlelor? Sau cum m-am facut de isprava cand m-a saltat militia? Sau cum am fost – pe undeva prin studentie – la furat de corcoduse in curtea unui om din centrul Sibiului? Astea-s minciuni oricum, dar sunt expuse cu titlu de prezentare aici.

Acum, ca stim de unde-a plecat ideea textului, va pot anunta dinainte ca ceea ce urmeaza nu contine deloc istorii din care sa ies sifonat. O sa enumar doar cateva – si trebuie sa recunoasteti ca este intr-adevar ceva – lucruri care ma fac sa rad de mine insumi.

* rad de mine cand imi dau seama ca m-am agitat ca o doza de bere sutata la poarta raiului in momente in care agitatia nu ar avea niciun rezultat. Pe scurt, rad de mine cand sunt inchipuit.
* rad de mine cand ma trezesc dimineata cu julituri pe te miri unde, dupa o noapte de baut ca la cupa mondiala. Rad de mine ca nu stiu ce s-a intamplat, deci nici nu pot sa-mi imput mare lucru.
*rad de mine cand alerg sa prind verdele la o trecere de pietoni si ma impiedic de-un bolovan itit fix in calea bombeului meu. In cadere nu pot sa nu rad din nou de mine, gandindu-ma ca voi cadea suficient de rau sa ma julesc suficient de rau ca sa-mi aduc aminte doua saptamani plonjonul luat in strada. Sa nu mai zic de chicotelile pe care le trag singur, atunci cand ma ridic si vad zambetele celor din jurul meu – e drept, zambete prost mascate. Zambesc și eu, dar o fac pentru ca imi dau seama ca oamenii aia au fost prea prinsi de plonjonul meu artistic sa mai vada ca ratasem mi-li-me-tric! o teava in care puteam, daca eram mai ambitios, sa-mi infig bostanul.
*rad de mine cand in graba de-a pleca mai repede din casa imi cade pasta de dinti pe tricou.
*rad de mine cand tot in graba de-a ajunge mai repede in fata televizorului, sa zicem, intru in camere pe interiorul curbei si-mi dau -fara exceptie- degetul mic de la piciorul stang peste cap in pragul usii.
*rad de mine cand incercand sa fac loc cuiva intr-o incapere, imi agat hainele de singurul cui care n-a avut suficient cap sa intre pana la capat in gaurica-i harazita.
*rad de mine cand ma apuc sa citesc o carte si dupa trei pagini imi dau seama ca este volumul gresit.
*rad de mine cand, incercand sa fac pe desteptul cu orice pret, uit de fapt cu cine vorbesc.
*rad de mine cand, incercand sa nu ranesc o fata de care ma despart, procedez in asa fel incat s-o doara dublu.
*rad de mine cand, patruns de spiritul ludic al vreunui mare cantaret de sambata noaptea, ma apuc sa arunc vocalize care-ar pune pe fuga un intreg trib de vanatori de capete.
*rad de mine cand izbucnesc in ras, fara sa-mi dau seama ca am gura plina – de saliva, mancare, fum, lichide.
*rad de mine atunci cand imi dau seama ca oricate motive ar avea cineva sa rada de altii, cea mai buna sursa de umor tot in el o gaseste.

De ce rad de mine? Exact! Ai pus punctul pe i! De prost. Totusi prostia asta ranjita nu este un lucru lesne. Ba chiar uneori imi vine sa cred ca este o dovada de intelepciune. Un prost adevarat n-ar rade de el, ar injura pe altii. Pe “vinovati“, eventual soarta. Adevaratii prosti sunt.. dar hai sa nu mai explic eu, si sa las un om care in mod sigur le spune mai bine ca mine. E tarziu, sunt obosit, vine weekendul si n-ar trebui sa ma obosesc prea mult gandind, ca sa am mintea odihnita sambata si probabil si duminica, daca nu ma lasa memoria si uit de pe o zi pe alta care-i graficul de urmat.

Deci, despre prostie: