Why don’t you come up sometime and see me?
(Am vrut sa-mi cumpar carti. Si-am gasit in schimb doar sedii de banci, farmacii si amaneturi. Romanii sunt un popor de datornici bolnaviciosi, vanduti pamantului. Iar in momentul in care cartile se muta din cartiere in centrul orasului, langa magazinele de fite, langa barurile de smecheri, langa reprezentantele de firma, apoi sa ne luam ramas […] ↓ Read the rest of this entry…
Imi vin in minte cuvinte standard. “Cea mai tare confruntare“, “6 minute de tensiune: tatal si mama unei generatii“, “Cei trei care au setat trendul“, insa cuvantul nu poate descrie cu adevarat secventele din clipul de mai jos. Coroana de lauri a unui gen, gongul care anunta castigatorul centurii la categoria grea, si tot asa […] ↓ Read the rest of this entry…
(Ca suntem romani, nu mai trebuie sa ne atraga nimeni atentia; stim. Ca insistam in a fi romani, asta e problema noastra. Au fost si-altii care se numeau romani, dar aia s-au catarat printre stele, prin ceea ce-au scos din creier sau din manute. Asta e rusinea noastra. Scriu aici despre o sambata, despre britanici, […] ↓ Read the rest of this entry…
In seara asta nu mai scriu nimic. In seara asta nu mai fac nimic. In seara asta mi-am luat concediu de odihna literara. Am imbatranit… Si-am ajuns un demon gotic, daca am nevoie sa ma infrupt din vietile fictive ale unor personaje scornite ca sa-mi pot regenera invelisul spiritului suficient de mult cat sa ma […] ↓ Read the rest of this entry…
Si-a dorit sa fie om al legii inca din frageda pruncie. Inainte chiar sa poata merge in doua picioare, se asigura intotdeauna daca este calea libera, atunci cand facea slalom printre sandalele parintilor cu mergatorul. A crescut, si prima (si cea mai frumoasa) jucarie primita la implinirea varstei de cinci ani a fost un pistol […] ↓ Read the rest of this entry…
©2005-2012 Paul Dimulescu | Powered by WordPress with Easel | Subscribe: RSS | Back to Top ↑
