Exceptionalul din Cotidian

Mi-am cumparat acum ceva vreme o pereche de reiati maro deschis, o frumusete. Aveau talie destul de joasa – adica nu-mi prindeam cureaua ca metrul de croitorie, la bust -, imi scoteau in evidenta cufarul iar la glezna veneau destul de largi si de jos incat sa nu mi se vada sosetele sau sa zica lumea ca i-am primit de la frati-meu mai mare.

Cand i-am luat, imi veneau ca turnati, mai ales pe timp de iarna cand imi trageam si-o pereche de izmene pe dedesubt, sa nu racesc la glande. In ultima vreme, insa, din cauza unui trai pe vatrai imbelsugat si plin de mancaruri nepermise in dietele din lumea civilizata, am luat ceva in greutate. Ceva… vreo zece kilograme, din pacate niciunul in partile esentiale, cum ar fi cerebelul sau partea cealalta cu care judeca de obicei un barbat. Si-am facut 80 de kile. Pantalonii respectivi imi plac la nebunie, insa daca vreau sa-i port intr-o seara trebuie sa nu mananc nimic daca intentionez sa ma inchid la slit.

Ei, acum doua zile am urmat ritualul premergator de infometare, mi-am luat reiatii (raiatii?) pe mine si-am plecat cu treaba. Stresat de timp, dar si de sete, hotarasc sa merg cu un autobuz de-al lui Videanu, pe numele lui de botez 335, de la Baraj Dunarii la Baneasa. Mi-am cumparat frumos bilet de la maghernita de vizavi de statia de metrou Titan. Nu ca-s fi cine stie ce om corect sau din cauza de prea mult respect fata de controlori (la conditiile din autobuzele-astea, ar trebui sa ne astepte cu fursecuri si sampanie), dar se adunasera pe la mine prin camera o multime de firfirici de 10 bani si-am vrut sa scap de ei.

In autobuz m-am furisat serpeste printre oameni si-am ocupat unul din scaunele care formau o formatie de patru asezate fata-n fata. Ca mai sunt si autobuze de genul asta, in care nu poti sa te scobesti intre dinti, ca se chioraste vecinul din fata ta fix in radacina maselei. Langa mine, in dreapta, se aseaza o huiduma de femeie cu batic si plasa de rafie, cu o față care-mi amintea de coasta Norvegiei. Pe cele doua locuri opuse s-au trantit vreo doua pustoaice ca la 19-20 de ani. Parul tuns in scari, vopsite-n culori stridente pe obraji, ma rog, stiti tipologia. Erau totusi simpatice, daca nu chiar dragute, cum sporovaiau ele acolo ca niste porumbite.

S-a urnit autobuzul din statie. Si-ncepe distractia. Ati fost atenti vreodata cum se zguduie un autobuz care trece peste vreo trei siruri de linii de tramvai? Sau cand sare din groapa in groapa? E o miscare de genul “hîrrrrdîcdîcdîcdîcdîc“, care te ia si te zgaltaie ca pe-un shaker de-ti scoate sufletul si-ti mixeaza creierii. Asa am patit si la excursia amintita, cu autobuzul 335. Numai ca mi s-a intamplat ceva straniu. Miscarea respectiva, in loc sa ma ameteasca de cap, mi-a pus sangele in miscare, sange care s-a adunat gramada intr-un singur loc. Nu, nu in obraji. Usor-usor imi dau seama ca se intampla niste transformari fiziologice cu mine si simt ca raiatii devin din ce in ce mai neincapatori. Nu va ganditi ca ma laud, ca nu asta fac. La cat de stransi pe mine erau, puteam baga o scobitoare in buzunarul de la spate si tot s-ar fi simtit.

Cand am inceput sa nu mai am aer in pantaloni, mi-am dat seama ca e ceva in neregula intre picioarele mele. Nu as fi facut-o, insa, daca fata de vizavi de mine nu si-ar fi pironit privirea fix in acea zona inghinala a mea. Am coborit fara sa vreau privirea si-am observat o frumusete de cort – oleaca mai cocarjat, ce-i drept – in locul unde de obicei stiu ca am cel mai de pret bun al meu. Nu va mai spun ca am rosit instantaneu, Eram sigur ca-mi palalaie obraji si urechile, desi habar n-aveam de unde provenea sangele necesar. As fi vrut sa fiu capabil sa-mi pun mainile strategic in poala, insa cu miscarea asta atrageam atentia, iar de ascuns turnul Eiffel cu un cearsaf.. slabe sanse. Pana la urma am intors privirea pe geam si-am inceput sa-mi imaginez zapezi si viscoluri si ger de -40 de grade, cam ca ala de l-a curatat pe Robert Scott in Antarctica. De unde, dom`le… nici un semn de linistire!

Deci, oameni buni si dragi, va dau un sfat: daca aveti vreodata probleme de erectie, nu va mai bateti capul cu Viagra, Cialis, Soma, cabinete de planificare, pompite de mana instalate in scrot si alte solutii fantasmagorice. Inchiriati un autobuz si plimbati-va cu 50 la ora prin zona Stefan cel Mare – Obor. Efect garantat 100%. Daca as avea fonduri si carnet de sofer, mi-as lua un autobuz si-as face ture in zona amintita, pentru barbatii trecuti de varsta a doua. La clasa I as avea separeu…

(Lasind gluma la o parte, va dati seama ca soferii astia care lucreaza pe autobuzele capitalei sufera de priapism?? Doamne, iarta-le femeile.)