Exceptionalul din Cotidian

“No one could have dreamed we were being scrutinized, as someone with a microscope studies creatures that swarm and multiply in a drop of water.” Jeff Wayne – War of the worlds

Ati avut vreodata senzatia ca sunteti urmariti? Ca dincolo de tot ce se vede, exista o pereche de ochi ce va pandesc fiecare miscare, ce va analizeaza si va iau in consideratie fiecare respiratie, gest sau clipire? Sunt sigur ca da, chiar daca in ultimii ani oamenii tind sa treaca privirea peste oameni ca si cand ar fi mobila. Mai toti ar fi de parere ca senzatia in sine este departe de-a fi placuta. Mai toti deviaza oarecum de la comportamentul normal in momentul in care afla ca sunt urmariti.

Dar nu intotdeauna senzatia este neplacuta. Mai sunt cazuri cand afli ca ai fost studiat dupa ce s-a intamplat si te cuprind stari de care nu te simteai capabil. Sau pe care le-ai fi exclus de la bun inceput.

Cand ne-am gasit, prima reactie a fost un pufnet ca de fulg de perna intrat in nas. Nu stiam cine esti, ce doresti, dac-ai facut o greseala sau pur si simplu ai venit sa-mi vinzi brasoave. Dar nici nu eram intr-o dispozitie de explorator saharian, ca sa incerc sa vad despre ce e vorba. Iti raspundeam in doi peri si sprancenele-mi stateau ridicate, intr-o “asa… si?” muta. Si-apoi m-ai schimbat. Nu m-am schimbat, m-ai. Stiai unde sa pui cuvantul, stiai unde sa ma reglezi ca sa ma intorci langa tine, stiai cum sa imi arunci o nada ca sa nu dispar iar.

Si-apoi au inceput coincidentele. Si toate lucrurile comune care ti-au sapat drum in sufletul meu mai ceva ca Dunarea la Cazane. Unul dupa celalalt, faptele ma blocau si-ajungeam in situatia in care nu mai eram capabil sa spun decat “incredibil“. Si sa spun, dorind un ton cu tine, “I know you, I danced with you once upon a dream…”

Cate zile au fost? Dracu mai stie, si n-o sa-mi iei in nume de rau faptul ca nu mai stiu. Simt ca au fost.., nu zile, luni intregi. Si se vede doar varful aisbergului. De la ora la alta, de la o zi la alta, curiozitatea de-a ma vedea cu tine a devenit nevoie. Drog? Inca nu. Visand, m-ai sunat acum o secunda, si se zgaltaie lumea in jurul meu de fiecare data cand, inchipuit, te aud. Ce ramane stabil si de nezdruncinat… doar gandul meu spre tine si noi doi, fiecare pe o aripa de vis care sta sa se implineasca de la o ora la alta.