Jul18

Canicula. Inscrierea la Geografie – UniBuc.

by paul on July 18th, 2007 at 5:45 am
Posted In: Uncategorized
Ieri m-am simtit pentru a doua oara in viata ca un proaspat student. Era, de fapt, o stare empatica pronuntata, pentru ca sora mea Andra, viitoare studenta, era mai blazata ca un londonez surprins (??) de ploaie. Si ceea ce trebuia sa simta ea s-a transmis mie… Dar sa o luam cu sfarsitul..
..Saptamanii trecute. Cand, intr-una din duminici ma suna mama sa ma anunte cu veselie si emotie in glas ca vine cu surioara in Bucuresti, sa se inscrie la facultati. Ca asa e moda, tre` sa fie mai multe. Cum am auzit, mi-am facut ochii roata prin hogeac, am inregistrat la repezeala mormanul de cutii goale (nu zic ce fusese ambalat in ele), vreo doua carcase de pizze, salteaua de pe jos – caca napeaua mi-a crepat in timpul unui exercitiu Heimlich c-o domnisoara – si scrumiera plina-motz cu chistoace de pe coltul mesei… si cum mama inca astepta la telefon, am zis “haidati“. Si-apoi am scuipat in palme. Nu ca sa ma apuc sa fac ordine, sa fim seriosi. Dupa care m-am culcat. Ieri dimineata, pe la vreo cat o fi fost ceasul, m-am trezit mai buimac decat ma culcasem. Mi-arunc niste apa-n chelia iabrasa care-mi macina de cand ma stiu scalpul – e ca Campia Baraganului, avanseaza metodic spre rangul de desert – si ma apuc sa strang prin camera. Ce s-a putut, ca ce nu.. am lasat de prasila.
Pe la ora 9, in timp ce ma corconeam cum sa fac sa duc gunoaiele fara sa pun mana pe ele, ma suna mama. “mami, vezi ca am ajuns la kilometrul 30 de Bucuresti, ia-o si tu spre Gara de Nord, ca acolo ne lasa masina“. Cat China si Taiwanul la un loc, atat de mare a iesit crucea pe care mi-am facut-o. Pana la Gara de Nord… Drum lung, nu jucarie. Pana sa plec de-acasa, insa, ma suna iar mama. “Hai, mai, mami, ca s-a stricat masina astora la intrarea in Bucuresti si ne-a trimis soferul pe jos, ca cica el nu mai cheama o alta masina pentru doi pasi..” (erau la Carrefour Militari, n.m.) “trebuie sa luam un autobuz sau un metrou. Ne vedem direct la Universitate“. Ghinion. Am mai frecat duda vreo juma` de ora prin casa, ca n-avea rost sa plec prea repede si sa stau maimutoi stradal la Fantana la Univ. ca toti fraierii de studenti.
Cand am luat-o in sfarsit din loc…afara era topenie. 30 si ceva de grade, la 9.30 dimineata. Pana la Metrou la Titan, cale de 10 minute pe jos, am scos din mine vreo 3 litri de apa. Si macar de mi-ar fi fost invatatura de minte experientele din trecut. Da` de unde, mortul de la groapa nu se mai intoarce, iara eu nu invat din gafele trecute. Ajuns la gura de metrou fac niste calcule scoase din burta si hotarasc ca ajung mai bine cu 311 la Universitate, decat as ajunge cu metroul, via Unirii. Sa fiu cinstit, n-am schimbat mijloacele, asa cum s-ar fi intamplat cu Cartita, insa al dracului sa fiu daca nu mi-as fi schimbat macar tricoul. Dupa doua statii, era deja imputit. Dupa trei statii, putrezise sub un brat. Dupa inca una…Nu stiu ce s-a mai intamplat, ca eram atent la dopul creat in circulatie. Sunt prea multe masini in Bucuresti, sefu` de la politie! Sa deie toti dracii, romanul nu se intereseaza de-o casa, sau de-o masina de spalat sau de un frigider. Primul lucru pe care si-l ia, cum are posibilitatea, e o masina. Nu conteaza ce anume, numai sa aiba 4 roti si sa mearga singura. Mentalitate tampita… dar divaghezi, Paulica tata, si desi tie ti-ar placea sa tot sari de la una la alta, gandeste-te si la aia care te mai citesc.
Ideea e ca am nimerit intr-un blocaj rutier si drumul pe care ar fi trebuit sa-l fac in 30 minute s-a dilatat prin diviziune celulara si-am facut o ora, fix in cap. Stii si tu cum e sa te coci ca un dovleac la cuptor intr-un nenorocit de autobuz – si Mercedes – al RATB, asa ca nu mai spun in ce stare eram. Sa nu mai zic ca mai bine ar scoate pe rute ratele alea de acum doua secole, macar vara. Polueaza in toate felurile, dar cel putin e mai racoare in ele, nu mori cu zile. Pai cum sa nu fie, coane Mitica, mai racoare, ca au atatea gauri in tablaraie incat ai zice ca mergi cu decapotabila!
Am ajuns si la Universitate, fix la timp ca s-o sun pe mama. Eu intreb unde sunt, ea-mi spune ca sunt pe la Cismigiu, intr-un 137. Asa ca ma opresc la umbra, cu o sticla de Cappy-n, mana, in fata intrarii la facultatea de Geografie a Unibuc. Se stransese lumea buluc acolo, ca la Revolutie. Inscrieri la Geografie, pentru viitorii Paganeli ai Romaniei. Din cate-am putut sa vad, baietii nu se prea inghesuiau, majoritatea doritorilor erau fete. N-am zis nimic, desi ma cam manca pe mine in tuhas curiozitatea..”Ce-o cauta, frate, atatea femei la Geografie-Geologie?” Din cate stiam eu, asta-i munca pe care n-o faci pe tocuri, e cam greu sa spargi bolovani cuaternari in fustita cu volanase. Prostul de mine, abia dup-aia mi-am dat seama ca in ziua de azi nu mai trebuie busole si muschi pe latura de nord sau harta daca ai GPRS. Plus ca fetele-alea nu venisera sa sparga bolovani, dupa umila mea parere, cat mai degraba sa se plimbe mocca prin lume si eventual sa agate vreun mos degraba muritoriu, in timpul exercitarii functiei de picoli..asta, stewardesa pe-un avion low-cost. Chiar, cursele alea au asa ceva? Stewardese, ma, nu mosi! Dar eu habar n-am ce vorbesc. De fapt este o facultate de viitor. Si sora-mea da tot la Geografie.
Ei, si-apar mama si Andra. Topite, ofilite, dar zambitoare. Sora-mea n-avea nici o grija, venise fluierand. Pai ma, imi aduc aminte cand am dat eu examen de admitere… Nici n-am vazut bine primele case din Sibiu si deja ma apucase cu caldurica la lingurica. Aoleuri si alte vaicareli, amenintari cu trimiterea la coada sapei daca nu intru… Distractie. Dar la sor-mea… nimic de aceste feluri. Mai degraba se uita la gagicile din jur, sa vada ce competitie o sa aiba pe bluzite si pantalonasi schmeckeri. Intram in sediul institutiei de invatamant superior care este Facultatea de Geografie, nu facem doi pasi ca se repede la noi o tanti si ne zbiara in timpane “Peentruu Inscriieeree???? Daaa? Etajul 3, Sala Cutare!”. Cum eram noi oameni de buna credinta, i-am zambit si-am trecut la urcatul scarilor. Cele mai nenorocite intalnite in viata mea. Merg in spirala, trepte late si multe. Ca sa ajungi la etajul urmator urci cam vreo 3 etaje de bloc normal.
Dupa al doilea palier imi iesisera ochii din cap mai ceva ca lui Hidrocarcodaea sau p-acolo, un fel de melc preistoric cu picioare, pe care l-am vazut intr-un desen cat toate zilele agatat de perete.
Am ajuns intr-un final si la etajul 3, la sala Cutare, unde erau cerberi doua tanti la fel de galagioase ca cele de la parter. “Pentru inscriere?? Intrati in sala, o sa vina si casierul, si profesorii!” Eu n-am intrat, ca n-avea niciun rost, insa mai bine fugeam pe luna, pentru ca timp de o jumatate de ora, pana s-a umplut sala de viitori studenti, am auzit aceeasi placa: “Pentru inscriere?? Intrati in sala, o sa vina si casierul, si profesorii!” N-ar fi schimbat vorbele nici picate cu plumb topit, bag mana-n foc dupa oricate castane vreti, la faza asta. Aveau o metoda stralucita astia de la Geografie de a face inscrieri. Luau un amfiteatru de 100 de locuri, asteptau pana se umplea cu oameni ai abia apoi veneau casierii si aia care ajuta de obicei la inscrieri. Eu i-am zis metoda “Strunga“, ca metoda de procedeu era aceeasi. Aduni mioarele in tarc, le zici una din fluier sa curga laptele spornic, dupa care poti sa treci la mulsul taxei de inscriere. Integral nepasteurizat – 200 de lei.
Nu mai stiu cum au decurs lucrurile in sala, ca eu eram evident afara, pe coridor. Dar am auzit la un moment dat niste zbierete de ziceai ca-i vreun scapat din triburile de vanatori de capete papuasi plecat pe cararuia razboiului. Ce se intamplase… O sarmana fata a dat sa intre in sala dupa ce se inchisese usa, si-au trimis-o cu un etaj mai jos, la un alt amfiteatru care
trebuia umplut. Nu i-au spus si pe unde sa coboare, ca trece pe langa mine (eu evident ca stam rastignit pe-un scaun ca la birt, ca un absolvent de facultate respectabil care ma aflam), se foieste pe la niste afise si-apoi ma intreaba candid pe unde este iesirea. Ii arat in spate, la dreapta, si-mi spune, la fel de candid: “Multumesc. N-am deloc simtul orientarii“. Va puteti imagina? O facultate de geografie, o fata care a venit sa se inscrie la geografie si replica anterioara? “N-am deloc simtul orientarii...” Garantez ca la doi ani dupa ce aceasta Magellana a timpurilor moderne absolveste o sa aflam ca de fapt Maramuresul e in Kirghizstan, iar Rio de Janeiro este un sat mic de pigmei in desertul Kalahari.
Gata, nu mai intind istorioara. Mai amintesc doar o replica a unei femei de serviciu, care interpelata de un domn foarte nervos, de care statea agatata o fata firava, unde “dumnezeii ma-sii” se fac inscrierile, primeste raspunsul: “Stati linistit, domnu`, o s-o inscrieti pe fata… Daca ne inarmam cu rabdare..”si apoi iarasi, la un bezmetic de hiphop-er intrat cu totul in pantalonii cat un cort de stat-major: “Pentru inscriere?? Intrati in sala, o sa vina si casierul, si profesorii!”.
Sora-mea s-a inscris la facultate la Geografie, acum astept examenul. Alta distractie…Si da, (mi)-am revenit.