Exceptionalul din Cotidian

Ce ti-e si cu lumea in care traim! Seara, ies ca baiatu` in fata blocului, la o tigara. Ma pun pe-o banca, ma-nconjoara un peisaj minunat, blocurile prezinta o nuanta aproape acceptabila de gri, cetatenii`s ori calare pe neveste, ori prin bodegi, circulatie nu prea, politia e cu noi, cartieru` isi trage ultima rasuflare dupa o zi topenie! de duminica, doua-trei stele pe cer, ce mai, sa tot stai. Langa mine, o gasca de copii de vreo 5-6 ani, care mai de care mai galagios, mai jucaus, mai… in fine, copil.

Nu pot sa nu-mi aduc aminte de vremurile cand si eu eram ca ei… Mai o gropita, mai un “pitulatea“, mai o alergare cu tevile si cu cornetele, o piatra aruncata dupa pustoaicele alea din blocu` de langa care ale naibii numai langa gramada noastra de nisip se pot juca cu papusile de-a parada modei… Copilarie, nu jucarie… Ce frumos era cand la 7 seara ne strigau mamele de la balcon: “Cristiiiiiiiiiiii!! Mihaitaaaaaa!! Bebeeee !! hai mama sus ca a inceput Sandy Belle !!!” Si toti lasam balta surcelele, pietrele, broscutele, tot si dadeam fuguta-fuguta la televizor, sa vedem episodul nr. 211414124…. In casa, mamele, acesti cerberi ai casei, ne luau din prag… ce e ma pe tine? Nu ti-am spus sa nu intri in mocirla ca nu-ti mai iau alt tricou ? Uite, si ai pantalonii rupti in genunchi… Treci imediat la baie!

Cum se terminau desenele, iarasi jos. Faceam analiza, dom`le. ce-a facut, cum a facut, de ce a facut, ati vazut faza aia, ce rea e bunica vitrega a aluia, ma rog, depindea de desene. Daca erau “cu bataie”, incercam si noi schemele. Si nu era ocazie sa nu plece vreunu` plangand, in timp ce ma-sa sau ta-so, iesiti pe trei sferturi in afara balconului, racneau la noi : “nesimtitule, iti rup urechile!!!” Copilarie… Si ma pierd in fumul tigarii, si gandurile mi se-nnoada mai ceva ca fuieru` bunicii in zilele de iarna la tara.. Langa mine apare ca din senin unu` mai rasarit, ca la vreo 12-13 ani. Da-mi si mie un foc, zice. Ma uit mai atent la el, il tin minte de cand i-au facut botezu` la etaju` 4. Ma-ncrunt la el si-l evacuez repede din spatiul meu vital, pe motiv ca nu e destul de betiv ca sa fumeze. Si-ncep sa fiu mai atent la ce se-ntampla in jurul meu. Si sa te tii, frate…

Copilasii astia asa draguti, de 5-6 ani, cum spuneam, se jucau de-a vampirii. Hmm, ma rog, ce treaba am eu, poa` sa se joace si de-a zombiii, numai sa nu ramana vreunu` ingropat din greseala. Ma surprinde unu`, insa, cand il aud : “apune soarele, dupa mine sclavii mei, sa mergem in sat!!“. Un baietica rotofei, genu` de alergator pe sub pat, cu niste cornite de carcotas pe cap si-un fel de pelerina facuta cel mai probabil din neglije-ul maica-si. Ailalti, cam la fel. Manjiti pe fata, scoteau niste racnete de credeai ca sufera de o forma rara de colici. “Mrrr… am sa-ti sug sangele…“,”maaaaaaaaaaaaa, da` noi de ce nu putem fi vampiri?” “liniste , sclavilor, trebuie sa va supuneti“…

Si cireasa de pe tort a venit de la un ghemotoc cat roata de la trotineta :”temp*zda ma-tii, nu ma mai joc, ma duc in casa“. Groaznic, oribil! Ce jocuri sunt astea, frate? Ma mai duceam eu pe la un internet-cafe si vedeam domnisoare de 15-16 ani, innegrite toate la ochi, de parca lucrasera sub tractor, ca veneau sa se uite pe site-uri gen http://www.vampirefreaks.com sa-si ia ultima moda in materie de haine negre, zorzoane, amulete, cercei cu insemne cabalistice si alte aiureli d-astea. Ziceam, hai , treaca de la mine, au o criza de personalitate, nu stiu pe ce lume sunt, etcaetera. Dar tot nu ma pot obisnui cu evolutia asta umana… Maine – poimaine o sa vina sa ma roage s-o dezvirginez copilita aia din reclama la ssalam ssassessc, pe motiv ca nu se mai suporta…