Apr20
1.
Mi-am luat un căţel. Vorba vine ”căţel”, că are doi ani bătuţi pe muchie, după certificatul de naştere. În care scrie, la rubrica nume, ”Teodosie”. De fapt era Tex atunci cînd l-am cumpărat, numai că mereu începe să mă strîngă o sosetă cînd vine vorba de americani, aşa că am tras un cerc peste x şi l-am trecut la ortodoxism. E măricel, negru ca fundul iadului şi are mai mereu o expresie mirată, de miel dus la tăiere în ajunul Paştelui. Face pe inteligentul, dar cînd nu e nimeni în preajmă îşi aleargă coada pînă cade lat. L-am tuns de cîteva ori, pînă am reuşit să-l asortez cu piesa ”Fearless” de la Pink Floyd: ultima achiziţie în materie de noutăţi muzicale vechi. Cînd l-am scos prima dată la plimbare, m-a dus în parc. Al nostru, al oamenilor. Dacă l-ai fi văzut…zicea ică nu-i place în al cîinilor, mulţi rahaţi care nu existau decît feromonic – am nimerit după o curăţenie. S-o fi simţit amăgit. Nu ştiu cum de-i plăcea în al oamenilor, acolo sunt oricum prea mulţi rahaţi. Eh, într-un final m-am săturat de figurile lui şi l-am făcut scăpat. Am chemat hingherii cu trei rînduri mai sus, pentru că sincer să fiu… Teodosie a existat doar în mintea mea.
2.
Sunt două feluri de oameni în lumea asta.
Cei care ştiu ce vor. Ăştia fac tot posibilul să obţină acel ceva.
Şi cei care nu ştiu ce vor. În schimb vor să ştie.
Ultimii caută, primii luptă. Cei dintîi se încruntă, ceilalţi dau din cap.
Cei care vor să ştie zic ”Băi ce chestie, nici nu m-am gîndit la posibilitatea asta”, cei care ştiu ce vor zic ”Bag p*la, trebuia să-mi dau seama”.
Cei care vor să ştie zic ”Băi ce chestie, nici nu m-am gîndit la posibilitatea asta”, cei care ştiu ce vor zic ”Bag p*la, trebuia să-mi dau seama”.
Primii trăiesc mereu nemulţumiţi – vremea trece şi ei nu ajung unde sau ce vor.
Ultimii se mulţumesc să trăiască – înseamnă că au timp să caute.
(Nu întreb voi unde vă încadraţi, spun doar că mă uit la cele trei litere care formează cuvîntul ”vor” şi am impresia că nu înseamnă nimic. Că de fapt nici nu aparţine limbii române. Cum aş scrie eu acum ”sdh”. Sunt sigur că şi altora li s-a întîmplat să repete un cuvînt de atîtea ori încît să ajungă să nu-l mai recunoască. Nici sensul să i-l mai înţeleagă.)
3.
Acum cîteva nopţi s-a luat Dumnezeu de mine, într-un vis. Că de ce… şi pentru ce… c-o fi, c-o păţi. De fapt era un moş cu barbă, într-o cămeşoaie largă şi lungă pîn` la genunchi, care semăna cu Ion Creangă, dar eram sigur că e Tata nostru, şi nu tata Poveştii ăleia cu nume porcos. M-a luat de-o parte, la marginea unei ape care nu venea peste mine, în schimb plutea lin, albastru şi vesel (da, şi lin şi vesel, simultan în acelaşi timp). Şi cum stăteam noi acolo, mi-a făcut semn să trag cu ochiul sub unde. Unde, ce să vezi! plutea un sutien. Mi-am făcut cruce, una mai micuţă, să nu aibă impresia că fac pe evreul în sinagogă, şi l-am întrebat… ce e cu el? S-a scărpinat în barbă şi mi-a zis: eheei…După ce m-am trezit, mi-am mai făcut o cruce în stilul unui aviator ateu care se prăbuşeşte fără paraşută şi mi-am spus că e păcat că nu am nimic sfînt în mine, poate aş fi tras vreo concluzie din visul tocmai avut.
——————-
Notă: vă recomand, deşi nu are nici o legătură, să citiţi ”Animale, oameni şi zei”, de Ferdinand Ossendowski. Celor care vreţi să ştiţi mai multe despre războiul civil care a urmat revoluţiei bolşevice, dar şi celor care vreţi o carte şi atît.
Notă: vă recomand, deşi nu are nici o legătură, să citiţi ”Animale, oameni şi zei”, de Ferdinand Ossendowski. Celor care vreţi să ştiţi mai multe despre războiul civil care a urmat revoluţiei bolşevice, dar şi celor care vreţi o carte şi atît.
De ceva vreme încoace, eu nu mai am somn cu vise. Dorm arid şi mă trezesc obosit. Dacă Dumnezeu mi s-ar arăta în vis, l-aş întreba dacă are blog, ca să-i las comentarii pe el. Aş intra, aş scrie aberaţii şi mi-aş lăsa linkul personal, să-mi fac reclamă. Cu siguranţă aş avea trafic în iad, la xxx.trafic.iad/pacatosu. Aş fi citit şi aşteptat la cazan ca o vedetă. Stai, că nu mai pot să intru. Doamne, de ce ai parolat blogul?
Eu l-am visat pe Iisus intr-o noapte. Dimineata aveam un examen. M-am perpelit toata ziua sa ‘descifrez’ visul..ma gandeam ‘sa vezi acum! 10 pe linie, m-a luminat Al de sus!’ na de unde!? si mi-era si jena sa povestesc, sa nu zica lumea c-am intrat in ‘lumea celor mereu veseli si niciodata aici’. Nu stiu nici acum ce-a insemnat, nici nu ma strofoc sa aflu, dar atunci am avut o saptamana in care m-am simtit special, eram un fel de chosen one! hihi!