Exceptionalul din Cotidian

Trei pusti de 16-17 ani isi facura aparitia vociferind si izbindu-si placile de skateboard de toate treptele. Mihalcea salta privirea din eticheta sticlei de bere, sparse in dinti o injuratura la adresa copiilor de azi – care inteleg sa dea ghes obiceiurilor proaste inainte sa le vina vremea – si-si trecu ochii pe chipurile amicilor lui. Cristi Toderita sprijinea falca-n pumn si la rastimpuri ridica a mirare din sprancene, de parca se uimea singur gandind. George Banu, piciul grupului, cu o mana batea darabana pe-o cana de vin goala si cu cealalta isi ravasea ciocul, rotind fuioare. Rastignit cu toate cele 110 kilograme pe-un scaunel mult prea mic pentru gabaritul sau era celalalt Cristi, Vasiliu. Zis “T34″, zis “Mafoame”. Fixa cu nerv un punct necunoscut in barna de deasupra capului. In tot barul nu se mai gaseau decit vreo 5-6 oameni, rasfirati pe la mese. Intr-un colt, rezemand tejgheaua, se juca pe telefonul mobil Bebe, chelnerul si uneori si baiatul patronului de stabiliment.

Primul isi reveni din apatie Florin Mihalcea. Mai mult fortat decat doritor de o schimbare in atmosfera deja apasatoare. Dand sa-si aprinda o tigara din pachetul aflat peste masa, acoperind cana de vin a lui Vasiliu, rasturna o sticla goala in poala acestuia. Ceilalti nu miscara nici cat ar fi alungat un tantar cu ochii, in schimb vinovatul sari in picioare si tranti pachetul cu pricina drept in scrumiera.

- In crucea ma-sii de treaba, fratilor, da` ziceti si voi ceva! Ziceti ca m-am tampit, ziceti ca-s beat de trei zile incoace, numai spuneti ceva!

- Mihalceo, stai calm, baiete. Nu ti-a pus nimeni la indoiala vorbele, numai ca… vezi tu, nu te intalnesti in fiecare zi cu astfel de povesti. Cristi Vasiliu aseza cu miscarile unui desenator tehnic sticla inapoi pe masa si trecu palma peste lemnul insemnat ici-colo de unele tigari buclucase care nu avusesera loc in scrumiere.

Florin se aseza greoi pe scaun, cu tigara neaprinsa tremurindu-i in coltul buzelor. Isi pierduse cumpatul, a nu stiu cata oara in ultimele trei zile.

- Povesti… rahat.

- Ba Mafoame, mai bem ceva? Ca plange masa, sopti intr-o doara Cristea Toderita. Era cel mai absent dintre toti, si dupa figura chinuita probabil se gandea inca la biletul de pariuri completat mai devreme. “Va sa zica Lazio – Fiorentina X2… Hm… Trebuia sa pun 1X…”

- Bebe! Fa-te-ncoa! Inc-o tura! Era intr-o joi, pe la asfintit. Cu trei zile in urma, dimineata…

LUNI, 08:23

- Florica! Florica! Ba lampa! Scoala, da-te dracu! Scoal`, n-auzi? Uite, nenorocitul, cum se uita la mine! Scoala, ma, ceapa si cristelnita, ca s-a dus pe pula conferinta ta de presa!

De aproape o jumatate de ora se muncea Toderita cu colegul sau de garsoniera sa-l trezeasca. Mihalcea trasese vartos la masea in noaptea trecuta cu Banu si vreo doua farfuze agatate in dracu stie ce bomba de langa gara si se intorsese acasa pe la cantatul cocosilor, cantand popeste si plin de var pe geaca, de parca rindeluise toti peretii caselor in drum.

- Ce vrei, ma… Las` ca ma trezesc eu… Cat e ceasu`? Scoate lanterna din ochi, ca te lipesc de nu te vezi…

- Bai idiot patentat, la noua trebuie sa fii la primarie! Daca nu te duci, la ce m-ai pus sa te trezesc? Cristea ii bagase mainile-n gat si-l zgaltaia pe sub plapuma mai-mai sa-i rupa tricoul. Mai mult de nervi exagera cu operatiunile de trezie, nu ca i-ar fi pasat prea mult daca Florin ajunge la primarie sau nu in dimineata aia.

Pana la urma Mihalcea isi reveni din somnolenta, sari jos din pat si dadu fuga impleticit la sticla cu zeama de varza din bucatarie. Vorba lui, parca-i murisera cinci pisici in gura, asa si-o simtea. Mai ales, si-o mirosea. Fir-ar al dracului, numai sa nu-l ia seful la ochi – slabe sanse. Numai privirea umflata de sudor care-a lucrat toata ziua fara masca de protectie, privire de care nu putea scapa nici cu litri intregi de apa rece, si era suficient sa-l dea de gol.

Oglinda in care se privi ii intoarse aproape in deradere imaginea unui chip vargat de dungi de la cearsaful cocolosit pe care se aruncase in urma cu trei ore, cu un ciuf de breton rar si itit spre tavan, cu o barba de trei zile si niste cearcane de insomniac cronic. Isi arunca vreo doi trei pumni de apa pe fata si inca vreo doi-trei pe par, doar l-o face sa ia o pozitie cat de cat normala si sfarsi operatia intr-o ploaie de injuraturi la adresa tuturor frizerilor din lume. Nu se mai tunsese de luni bune, insa nici nu-si mai aducea aminte de cand se declarase ultima data multumit de o tunsoare. Isi lua sapca din cuier, o tufli pe cap ca sa rezolve problema si, in bustul gol, incepu sa se spele.Odata imbracat, iesi pe usa iute ca fulgerul doar ca sa se mai intoarca o data in camera si sa-si ia telefonul uitat printre faldurile cearsafului. Incepand iar sa injure, de data asta propria uitucenie, se repezi pe scari mai-mai sa darame un individ care dupa imbracaminte si hartiile din mana era incasatorul de la gaze.

- Scuze! ii striga Florin din goana. Scuze, trebuia sa iti rup picioarele ca mi-ati incarcat factura, r-ati ai dracului de jupuiti cu tevile voastre cu tot, completa odata ajuns la parter, in timp ce infunda in buzunarul de la blugi o hartie din cutia postala.

-= va urma =-