Am văzut şi eu “300“, ca tot omul recent, şi într-adevăr mi-a plăcut. Film de bătaie, cu acţiune, cafteli, un pic de supranatural ca să nu lase impresia că suntem singuri pe lume, au mai fost şi ceva scene cu umezeală şi sex disimulat în viol, numai că atunci cînd am aflat că tot filmul s-a tras în studio, iar locaţiile au fost puse din buton pe peliculă… Nu mi-a mai plăcut. Adică nu înţeleg comoditatea asta a producătorilor, să filmeze o chestie bazată pe istorie cu spatele la un nenorocit de ecran verde. Nu găseau ei nicăieri în lumea asta mare un colţişor care să poată aduce cît de cît a trecătoare? Zicea bine Quentin Tarantino în seara asta la Jay Leno, pe Antena 3, cum că s-a dus dracului plăcerea aia autentică a filmului din anii ’70, ’80…. Într-adevăr, erau tehnici rudimentare şi explozii de rahat, de exemplu, dar măcar pe-atunci actorii şi producătorii unui film erau nevoiţi să suplinească prin joc şi alte artificii lucrurile pe care nu le puteau pune în valoare prin efecte. Şi asta era suficient să te mute de pe fotoliul din cinema cu un deget mai aproape, măcar, în lumea de dincolo de celuloid. Acum… orice actor ajunge mare, pentru că pe calculator orice defect poate fi şters cu un singur click.