Exceptionalul din Cotidian

Cum spuneam si aici, tatei nu i-a luat mult sa realizeze ca nu am stofa de muncitor necalificat pe santier. Dupa o zi de repaos la domiciliu, sa-mi pun la loc oasele defalcate in urma bataliei seculare de trei zile cu galetile de mortar, m-am reprofilat. De data asta m-am infipt intr-o spalatorie de masini, la un partener de afaceri de-al tatei. Omul avea si spalatorie, mai avea si niste TIR-uri cu care transporta inlauntrul si-n afara tarii diverse marfuri mai mult sau mai putin facturate. Dar locul ideal pentru mine era la spalatoria de masini – ce mai centru de reeducare.. Institutia asta se afla undeva la iesirea din oras, spre Pitesti. Avea un “sef de echipa“, in persoana unui blond zarghit si sasiu care se nimerise sa fie si nepotul patronului, si era deservita de inca doi insi si o fata. Baietii umblau cu furtunurile pe exteriorul masinii, eventual o si “polishau” (dadeau cu un fel de ceara sa acopere zgarieturile). Fata se ocupa de “interioare“. Dadea cu aspiratorul prin masina, stergea praful, pragurile si ce mai era de curatat iar la rastimpuri punea coada-n aer si se lasa ciocanita de nepotul patronului si de ceilalti doi in vestiarul spalatoriei. Era o atmosfera biblica, daca pot spune asa.

Cei doi spalatori erau frati, pe unul il striga lumea Mau`, pe celalalt il chema Mihai. Amandoi baieti de cartier, genul care la 12 ani isi pierduse virginitatea in vreo scara de bloc cu mezina familiei de zece persoane de la parter. Mau` se numara chiar printre smecherii de cartier, facuse box la viata lui si-ti putea spune pe de rost lista cu persoane aflate in vizorul politiei la fiecare infractiune din orasul ala – nu ca ar fi avut cine stie ce tinere de minte, dar ii cunostea pe toti. Cand nu lucra, il gaseai in cartier in vreo spelunca, jucand biliard pe bani sau calare pe un poker mecanic. Uneori il gaseai si pe la politie, dand declaratii dupa ce-l saltasera de la vreo bataie intre gasti sau dupa ce-l prinsese cu alti handralai jucand remmy. Evident ca tot pe bani. Frate-sau Mihai era mai cuminte, mai retinut, desi nici cu el nu-mi era frica. Nimerise ca musca-n lapte intr-o rafuiala a unor tigani cu un patron adventist de patiserie si se alesese cu osul de la antebratul drept spart de o lovitura de sabie. Nu era ascutita, cica. Avea o cicatrice pe toata lungimea si-o tija care in vremuri ploioase incepea sa scartaie. Fata de fra-su, nu se lauda cu cine stie ce inteligenta nativa, insa era ascultator. Nu fata de mine, fata de ceilalti. Florin era maistoru` de echipa, si el nascut si crescut in cartier, insa facea parte dintr-o alta categorie. El era cu smecherii “spalati“, cu cei imbracati in treninguri Nike ori Adidas “originalski“, luate direct de la reprezentanta (sau cum spuneau ei “de la mama lui“) din Craiova sau Bucuresti. Pozitia de supraveghetor ii dadea oarecare autoritate, de care se folosea cerind uneori (daca venea sfarsitul de saptamana, chiar mai des) sa i se faca parte din bacsisuri, sau luind pentru el clientii fideli, care dadeau bacsis regulat si gras. Fata… de fata nu mai stiu nimic, nici cum o chema, nici ce cauta pe-acolo. Doar ca cel mai probabil venea dintr-o familie sparta, cu tata alcoolic si mama enternainerul celorlalti barbati din celelalte sase scari de bloc.

Intamplarea, soarta, zeii, asezarea planetelor a facut in asa fel incat sa nimeresc cu indivizii astia. Pentru ca pe Mau` il stiam de la mine din cartier, din perioada in care umblam si eu cu gastile si cu ranga ascunsa pe maneca. Aveam amici comuni, stateam la doua strazi distanta unul de celalalt, ne vedeam noaptea la non-stop la o bere, eram pe aceeasi felie. Pe Mihai nu-l stiam, insa nu era cazul: daca m-a salutat Mau`, m-a salutat si celalalt. Si Florin era tot din aceeasi zona, asa ca nu se punea problema de vreo divergenta intre… cartiere (am repetat prea mult cuvantul asta). Era totusi o mica problema. De vreo doi ani de zile pierdusem legatura cu ceea ce se intampla in spatele blocurilor. Nu mai stiam argoul, nu mai aveam mersul ala leganat al baietilor care asculta doar BUG Mafia si La Familia, nu mai aveam alura de slabanog imbracat in hanorace si pantaloni largi cat sa ascunzi in ele doua sate de somalezi. Baietii m-au primit frumos, mi-au explicat cum merge treaba, mi-au dat si primul bacsis (2 RON) intreg, au stat cu mine la bancuri si poante, mi-au spus ultimele intamplari de la noi din cartier (cine pe cine a mai batut, ce smecher tare in pumn s-a mai ridicat dintre pustanii opresati din urma cu cativa ani samd). Primele zile au fost de acomodare si mi-au prins bine, pentru ca nu stiam nici macar cum sa tin furtunul ala nenorocit care impingea apa la cateva atmosfere bune – jetul era suficient de puternic sa taie o pereche de adidasi mai scalciati in doua, daca aveai curiozitatea sau proasta inspiratie sa-l lasi inspre ei. Mancam pachetelul cu baietii, mai beam un suc, mai ceream o tigara, erau toate bune si frumoase. Ne intelegeam.

… a venit la scurta vreme dupa ce-am intrat in marea familie a spalatorilor de masini. Dintr-o data, chiar. In momentele de respiro, cand mai stateam la o sueta pe marginea canalului de scurgere a apei, povestea fiecare ce-i trecea prin minte. Baietii incepeau iar cu “aseara au venit vreo doi din partea alora de la Gara sa mi-o dea.. Am fugit si m-am intors cu Partidu`, cu Visan si cu fratii Maimuta. I-am prins in spate la comisariat si i-am spart.” Sau povesti vanatoresti: “am fost la un chef la Traista… Era acolo tarfa aia din Serparie. Si s-a imbatat s-a facut tron. Am urcat-o pe bloc s-o f*tem la posta. Sa-l fi vazut pe Sile, beat rupt, cum statea in genunchi in fata bijboacei aleia si-i sufla fum de tigara in ea, cica s-o dezinfecteze“. Sau: “o mai stiti p-aia de sta la trei blocuri de mine, pe Elena Doamna? Aia de a umblat cateva luni cu batic pe cap, ca facuse paduchi si-au tuns-o cheala? Ei, am luat-o cu Blondu` din curtea liceului si-am dus-o la el acasa… Ce i-am facut, frate, filme porno, nu alta. Numai ca a doua zi i-a spus lu` Sile ca cica ne da in judecata ca am violat-o. Dac-o prind o deznod in bataie“. Nu mai e cazul sa continui cu istoriile astea, ati prins ideea. Eu… pe de alta parte… ce puteam sa le povestesc? Cum lipseam de la vreun seminar in facultate? Sau cum copiam la vreun examen? Ca povestile mele de cartier erau invechite si oricum le stiau, ca fusesera si ei pe-acolo. E adevarat, puteam sa inventez o gramada de fapte de bravura de prin Sibiu, slava domnului, am ceva imaginatie si mai si cunosteam de la amici de-ai mei diferite povesti bune de spus in astfel de situatii. Numai ca nu eram de buna voie printre astia de la spalatorie, asa ca nu-mi munceam creierii cum sa ma pun bine cu ei.

De la facultate la lipsa mea de interes pentru ce spunea unul sau altul mi s-a tras. Parca ii montase ceva impotriva mea, ca la un moment dat au inceput sa ma ia toti peste picior. Sa-mi faca diverse magarii, gen furtun pus pe mine sau rosie aruncata in spate, pana la mistouri de cartier. Mai era o chestie… Cand venea tata, la costum, sa ma vada, sau cand veneau prieteni de-ai lui, trimisi de el sa-si spele masina, aia ma salutau, povesteau cu mine, si erau toti oameni de afaceri… atunci a devenit si mai clar pentru aia ca eu nu aveam ce cauta acolo. Eram o greseala a naturii, cam cum e cand bagi un retardat (vorbesc de boala, nu de jignire) intr-o clasa de-a doua de copii normali. Toti se revolta impotriva lui si-l iau drept mascariciul grupului, facindu-i tot felul de nefacute. Asa am ajuns si eu la un moment dat, printre cei din spalatorie. Ajunsesem sa fiu eu si restul lumii, desi fratele lui Mau`, Mihai, dadea semne ca-mi tine par
tea uneori. Adica se atasase de mine la modul ca-mi punea intrebari despre viata de student, despre Sibiu, despre femeile si masinile de-acolo, imi povestea cum vrea el sa-si cumpere motocicleta. Numai ca nu era constant, mai ales cand interveneau conflictele cu ceilalti doi. Bine, nici eu nu stateam sa mi-o traga, dadeam replici, faceam mistouri savante, ma mai injuram cu unul, ma mai imbranceam cu altul… Se vede treaba ca nu mi-am luat pumni din cauza ca patronul imi acorda ceva importanta. Din cauza tatei. In rest… adoptasem o tactica ce s-a dovedit buna, intr-un final. Nu ma mai enervam la mistouri, ba chiar le completam pe cele la adresa mea, ca sa nu mai aiba ce spune. Fight fire with fire, spun englezii la treaba asta.

Aveam un program de negru pe plantatie. In fiecare zi, in afara de duminica, trebuia sa fiu acolo de pe la 6 dimineata. Programul tinea pana la 10 noaptea, uneori chiar mai mult, daca era sfarsit de saptamana si veneau baietii cu masinile la spalat, sa nu faca impresie proasta la discoteca. In principal incheiam povestea cum dadea intunericul, dar intunericul asta venea greu, ca era miezul verii. Dimineata era cel mai dificil. Racoare afara, iti ingheta mana pe furtun. Te faceai fleasca de apa, nu era soare, sa zici ca te usuci instantaneu. Apoi mai erau masinile… Veneau de la Dacii din 70 pana la Mercedesuri ultimul tip (una din bucuriile baietilor era sa povesteasca despre ce mari oameni ai tarii au “rezolvat” – Mau` era de departe pe primul loc in ochii celorlalti, pentru ca ii spalase la un moment dat Porsche-ul lui Mugur Mihaescu de la Vacanta Mare). Masini erau, cum spuneam, de toate soiurile, dar cele mai proaste nimereau intotdeauna dimineata. Niste rable prapadite cu greutatea dublata de noroiul drumurilor de tara. Erau oameni care veneau si ei odata pe an la oras, la control la RAR, si la fel, era singura data pe an cand spalau masina. Aveam senzatia ca spal niste tancuri abia venite de la instructie din mlastinile de pe Olt. Si evident, pe mine pica magareata sa ma ocup de ele, pentru ca eram nou venit. Apoi mai erau celelalte rable, mai curate, insa de pe care sarea vopseaua daca puneai jetul direct pe tabla. Si sa te tii atunci explicatii cu soferii. “Asa era, nene, dinainte! Asa ai venit cu ea!” Unde mai pui ca munceai de te speteai si nu scoteai nici un ciubuc de la bietii oameni.

Opusul rablelor erau masinile noi-noute, cu banchetele inca in tipla. Statea soferul cu ochii pe noi mai ceva ca pe butelie. Venea sa ne arate cate o pata invizibila, ne cicalea sa ii dam usor, sa n-o zgariem sau sa nu-i luam vopseaua, ne punea sa dam repetat cu aspiratorul pe covoare iar la final ne ameninta ca ne spune lui Florica, patronul. Ce mai, oameni chichiriciosi. Am patit-o insa odata grav de tot. Venise cu masina (un Cielo) un fost coleg de clasa din liceu, cu prietena, si ea fosta colega. M-am ascuns prin vestiar, sa nu ma vada, insa nu mi-a folosit la nimic. M-au trimis nemernicii sa ma ocup eu de ei, pentru ca ei erau ocupati. Scapasem de jena si de rusine dupa a doua sau a treia zi de spalatorie, insa atunci mi-a cazut tot cerul in cap. Am dat eu sa le explic ca de fapt tata ma pusese acolo, din cauza restantelor mai numeroase decat era cazul… Nu stiu daca si ce au inteles, oricum am lucrat tot cu o greata in mine de ziceam ca-mi vars matele in portbagajul colegului. Pana la urma a trecut.

Cand nu aveam clienti, sau cand ploua, stateam toti adunati la suete. Ocazie buna pentru fiecare sa se mai laude un pic cu batai, cu bani, cu fete luate cu japca. Ba chiar o data baietii s-au apucat sa-si scoata “sculele” la aer, sa si le masoare. Mai ca nu si le-au pus pe masa, sa le ia cu metrul de tamplarie. M-am carat de urgenta de acolo… Si-n ziua aia n-am mai pus mancare in gura. Nu era vorba, doar nu era prima data cand vedeam la altii ce-am si eu, numai ca modul de ambalare si prezentare… M-a intors pe dos. Din toate cele doua saptamani de spalatorie am ramas cu sila, cu oleaca de reumatism de la joaca toata ziua buna ziua cu apa, cu niste bani care parca n-ar fi fost. A mai fost si experienta de viata, insa… Atunci, cu furtunul in mana si umblind alandala in jurul cate unei masini numai la experienta de viata nu ma gandeam. Acum e alta poveste.