Exceptionalul din Cotidian

Umbla vorba prin popor ca unii isi cumpara vara sanie si iarna isi trag car in fata portii. Am aplicat si eu acest sistem – evident adaptat la nevoile mele – in aceasta zi matreata care in traditiile laic romanesti se numeste “Valentine`s Day“. 14 februarie, azi. De citeva zile incoace, supus fiind unei dileme, imi tot rod neuronii odata cu unghiile dupa ce-i stirnesc scobindu-ma in urechi cu degetul mic (cica-s atit de mintos cind ma apuca incit imi curge inteligenta din “foile de varza“, asa mi-a spus un amic) in legatura cu desfasuratorul programului pe ziua de 14 februarie. O scurta recapitulare: in aceeasi zi s-au ingramadit valentine`s day, meciul benfica lisabona – Dinamo Bucuresti si prima zi libera de corvoada dupa un set de 5 zile petrecute in focul mediatic al treburilor politico-economico-sociale ale paradisului natural sau iadului fiscal/uman numit Romania. Grea decizie, draga interlocutorule. Ce as fi putut alege?

Barbatul din mine incepea sa-si umfle plamanii pentru scandari numai cind se gandea la meci, tinerelul cu surplus de testosteron si de o droaie de alte lichide avea turgescenta instantanee in regiunea inghinala gandindu-se la o inferenta c-un alt trup intre cearsafuri, peonul din campul muncii visa aceleasi cearsafuri, tapetate in schimb cu vise si partial cu batai in teava de la vecina de deasupra, batai datorate sforaitului peste limita maxima de decibeli, limita acceptata prin acord tacit si subliniata de cutumele bunului simt. Stiu, am fost pretios in limbaj (de ce dracu nu sunt directi oamenii atunci cind vor sa spuna ceva? Cred ca stiu> au luat lectii nedorite de la Vadim Tudor si de la Gigi Becali – ultimul de altfel foarte direct in limbaj, in afara momentelor cind i se reproduc declaratiile in vreun jurnal de sport) si nu era cazul, atata vreme cat toata problema se rezolva in doua vorbe: ce dracu sa fac in prima mea zi libera dupa ce-am trecut la tura de zi? Sa ma uit la meci sau sa-mi dau intalnire cu vreo reprezentanta a sexului slab, dar frumos? Sexul slab in frumusetea sa. Sexul frumos in slabiciunea sa. Ma rog. Ori frumusetea aduce dupa ea slabiciune, ori slabiciunea este frumoasa, nu m-am lamurit inca in privinta asta.

Ei, ca sa nu mai caut explicatii ca orbul care a trebuit sa arate cum a gasit Braila, o s-o scurtez: am ales sa impac si capra si varza. Asa ca am avut intilnirea cu domnisoara dimineata, si seara am rezervat-o (si e in continuare rezervata) meciului benfica – Dinamo. Pe care o sa-l urmaresc in adapostul familiar al propriei locuinte. Dar nu deciziile au fost interesante, cit au fost pregatirile pentru buna indeplinire a lor. Pai sa fim seriosi, s-a mai vazut meci de fotbal urmarit ca la harta, vorba francezului, fara niste pregatiri premergatoare? Nu, nu stiu, nu ma intrebati daca “pregatiri premergatoare” e sau nu e un pleonasm, eu am spus ca sunt mort dupa ele si ca atare rog pe toata lumea sa inteleaga ca nu are sanse sa ma puna in situatii jenante dpdv lingvistic (bine, exista un domeniu… dar despre el in alte conditii si in alte vremuri). Cum spuneam? Da, pregatirile astea… mi-au mancat tineretea.. sanatatea la fel. Am fost nevoit sa calculez in ce fel o bere merge cu un anumit fel de carnati, sa calculez in ce fel niste haine se pot asorta cu sunetele iesite dintr-un televizor, ce mai, treburi complicate. A, scuzati-ma, credeati ca o sa vorbesc de pregatirile in vederea vizitei domnisoarei? Pare rau, asta aici de fata nu e o poveste pornografica.

Am fost la magazinul cartieresc – singurul pe o raza de 500 de metri, care distanta se dubleaza in caz ca ai ajuns acasa noaptea la 3 si totusi mai ai chef de niste mizilicuri – dupa diverse, intre care luceau ingrosate pe lista berea si carnatii. Magazinul asta – supermarket pentru cei nascuti in provincie, minimarket pentru cei obisnuiti sa bata poteci intre Cora, Carrefour, Billa si Metro – era burdusit de oameni la ora 10 dimineata. Batrani in marea lor majoritate. Am inchinat o cruce mare pasind inauntru, am scos de pe rafturi cele trebuincioase si m-am intors la casa. Vreau sa va recomand ceva. Niciodata sa nu va asezati la casele de marcat in spatele unor batrani, chiar daca sunt doar doi, iar la celelalte sunt cate zece persoane, toate tinere. cei doi batrani or sa faca amandoi exact aceleasi operatiuni care cronometrate vor duce la cel putin un sfert de ora pierdut numai asteptind sa-si scormoneasca portofelele, portmoneele (da, mai exista, numai ca nu se mai fabrica de vreo 15 ani) dupa cei 20-30 de bani care le lipsess. De cele mai multe ori nu gasesc monezile pentru ca nu exista sau s-au ascuns prea bine. De cate ori am simtit ca incaruntesc auzind intrebarea vanzatoarei… “nu aveti cumva 2 mii schimbat“? Si raspunsul: “Ba da, am…” Dupa 2 minute: “Hm, nu am“. Si de la capat numaratoarea. Nu, nu turbam de nervi, dar muream incet pe interior. Sincer, prefer o coada unde sunt 10 pusti cu o mie de produse in locul a doi batrani.

In acelasi magazin de cartier am mai vazut si o fapta extrem de ciudata. Cand am intrat, m-a si saltat o gagicuta blonda cu chip contorsionat si vreo sase sortimente de Winston in brate: “Buna ziua, sunteti fumator?”. Sincer sa fiu m-am topit pentru o miime de secunda la acel “sunteti“, pentru ca eram imbracat ca un zlatar – doar iesisem la magazin, nu pe catwalk – dar mi-am revenit imediat cum am vazut reactia ei cand i-am spus ca da, sunt fumator, dar nu am tigari. Nu stiam ce vrea de fapt de la mine, asa ca am fost sincer, in alte circumstante as fi incercat sa profit de blonzia ei. M-a intrebat totusi ce fumez, si mi-am dat seama ca daca i-as fi spus ca fumez Winston m-as fi ales cu un pachet mocca.I-am spus ca fumez Rothmans. Si mi-am cerut scuze. A zis mersi si m-a lasat in plata domnului. Nu ca ar fi important, dar cat am stat la coada si cat m-am fofilat prin magazin am auzit-o intrebind vreo 10-15 oameni daca sunt fumatori si daca da, ce fumeaza. Niciunul nu a zis ca fumeaza Winston. Acum, nu stiu ce sa cred, ori romanii chiar nu suporta marca asta de papiroase, ori romanii au revenit la onestitatea lor milenara si nu se mai dau in vant dupa chilipiruri, ori romanii s-au impartit in doua mari grupuri secesioniste, unii care fumeaza seara si altii care nu fumeaza ziua. Ma rog. A mai fost chiar o fata care i-a zis blondei: “da, fumez, dar le am pe-ale mele“. Si inca una, mai in varsta, care face: “da, stiu promotia voastra, multumesc, nu.” Parca era vorba de o echipa a mormonilor care ii propunea sa devina a saptea nevasta a patriarhului. Toate astea fiind spuse – pentru ca ma limitez la randurile de mai sus – a fost o zi interesanta. Astept meciul si sunt vesel. Nu e suficient?

NOTA> Dinamo a luat gol în minutul 89. Ce să-i faci… E viaţă.