Exceptionalul din Cotidian

Deşi cu siguranţă o să şocheze multă lume, deşi poate o să mă aleg şi cu un proces pentru tortură şi violenţă nejustificată faţă de animale, m-am gîndit eu aşa în timp ce mă plictiseam din varii motive că ar fi interesant cel puţin să povestesc întîmplarea aceea celebră cu pisica şi violul şi şurubelniţa. Mulţi dintre voi, ăia care m-aţi avut vreodată sub lupa ochiului, deja o ştiţi. Este întîmplarea mea de şocat fetele (merg pe ideea că orice băiat, în afară de “fetiţe“, are întîmplări de genul ăsta, cu care ori poate pune pe fugă insistentele, ori vrea să rămînă cu ceva în amintirea lor).

Se întîmpla în 2000, pe vremea cînd eram încă un copil de ţîţă iresponsabil – acum sunt un adolescent iresponsabil, dar cu veleităţi de pensionar – într-o primăvară cu vacanţă. Şi cum stăteam eu acasă şi nu făceam nimic, ce idee îmi vine? Ia să chem pe la mine vreo cîţiva amici d-ăştia de la bloc, poate iese ceva, măcar îi pun să mă ajute la curăţenie. Ies pe balcon să văd care e prin preajmă, îl văd pe Ciobanu, zbier la el să urce pînă la mine, omul vine, îi zic ce şi cum, dispare pînă la el să ia nişte vin şi nişte pulpă de porc (“chemăm şi nişte femei, bă, lasă că poate o îngrămădim pe una în cameră“), eu mă pun pe telefon să mai sun pe unii, într-un cuvînt iau legătura cu oamenii şi-i anunţ că li se pregăteşte ceva.

Nu-i bai, au venit, au venit şi nişte fete dar nu m-au băgat în seamă că erau ba cu prietenii, ba urîte, eu m-am pus cu restul burlacilor la un vin şi o clătită în bucătărie. Unii dansau în sufragerie, alţii şi-o trăgeau la mine în cameră, şi printre toţi oamenii ăştia, de fapt printre picioarele lor, îşi face apariţia pisica soră-mii. O arătare neagră-tuci. Îşi face apariţia şi începe să miaune şi să se tragă cu fundul pe covor. Nu ştiu dacă aţi văzut o pisică în momentele în care i-a venit de mîrlit, este dureros pentru urechile sensibile. Miaună într-un fel de-ţi face pielea de găină, lălăit, tînguitor, a mort. Dacă mai e şi neagră… Băieţii cînd au văzut-o, la început nu băgau în seamă. Pînă în momentul în care nu ne-am mai putut înţelege om cu om din cauza vociferărilor mîţei. (Sincer, am avut o revelaţie uitîndu-mă la pisica aia. Mi-am dat seama de ce le place femeilor să se compare cu o pisică. Se aseamănă.)

Cum nu aveam pastile calmante, cum niciunul dintre amicii mei nu deţinea în proprietate un motan, cum şpriţasem copios cu toţii pînă atunci, nu exagerat, doar cît să ne vină ideile tembele, de la poante de genul “Buzgă, ia vezi, p-asta poţi s-o fuţi, bă, că am auzit de la Mihaela că nu te pricepi deloc!” ; “Poate-ţi fut ţie una peste ochi” s-a ajuns la “Ce-i facem ăsteia, mă? Eu zic s-o liniştim cu ceva, un pix, un băţ de chibrit“. Nu le-a luat mult idioţilor mei (asta o spun cu drag..) să treacă de la vorbe la fapte. Au prins pisica, i-au săltat coada să vadă ce-are acolo şi au început tratativele referitor la obiectul ce urma să fie folosit pe post de penis artificial.

Care s-a nimerit să fie o şurubelniţă în cruce, uitată pe-acolo de la ultima mea încercare de deschidere o cutie de conserve. Au luat şurubelniţa (“Bă, asta e bună, e cam ca o puţă de motan” ; “Auzi, bă, tu de unde ştii cum sînt puţele de motani? Eşti voaiorist, ă?” ; “Nu, sînt curios. Sînt aşa de cînd eram mic.”), au luat şi mîţa, şi-au împărţit sarcinile – unul ţinea pisica, altul îi ţinea de coadă în sus, al treilea îşi luase în sarcină satisfacerea animăluţului, eu rîdeam cu gura pînă la urechi – şi i-au dat bice. De fapt şurubelniţe.

A fost simpatică toată treaba, că pisica a scos aşa un oftat de plăcere la primul contact, de ziceai că e nimfomană. Chiar, animalele femelă au himen? Mă rog, să continui. Şi cum lucrau ăia cu ambiţie şi determinare pisica, cel care o ţinea în braţe face “bă! Fii atent, asta se mişcă de parcă ar avea un cotoi în spate, nu pe Ciobanu!” şi-şi ia mîinile de pe pisică. Domnişoara… nu numai că nu pleacă, dar se cabrează un pic şi ridică funduleţu’. Nu mai zic ce inundaţie am făcut în bucătăria aia tot rîzînd cu lacrimi. În toată povestea asta am avut şi eu o contribuţie, cînd m-am decis să vărs cîteva picături de vin peste şurubelniţă şi veveriţa pisicii, ca să lubrifiem zona.

Pînă la urmă tipul cu şurubelniţa s-a săturat să tot manevreze acolo şi a lăsat-o baltă de treabă, aşa că nu ştiu şi nu pot spune cum arată o mîţă cînd are orgasm, sau dacă stă la o ţigară dup-aia, tot ce pot spune e că pisica, după toată faza asta, s-a retras mulţumită într-un colţ, pe perna ei, şi a rămas acolo aproape toată ziua, lingîndu-şi blăniţa. O experienţă de neuitat, şi pentru noi şi pot băga mîna în foc că şi pentru pisică.

Vă rog nu mă apelaţi în caz de urgenţe cu pisici, nu mai fac astfel de servicii de cîţiva ani buni. Luaţi-vă căţel.