Dec15
Un englez a beut în aşa halat încît a adormit cu capul pe o şină de cale ferată. Cum şina respectivă mai avea o geamănă şi amîndouă erau călărite simultan de cîte-un tren, omul nostru o fi vrut să pună-n scenă sinuciderea Annei Karenina în varianta “limey“, schimbînd durerea ce-i îmbibase rusoaicei sufletul cu whisky-ul care i-a îmbibat într-un final creierii. Acum, problema e următoarea. Cum englezul a scăpat nesecţionat, pentru că restul britanicilor de pe şi de lîngă calea aia ferată au decis că mai bine dau întîrzieri trenurilor decît să se facă orbi şi să lase trenul să treacă peste el, mă gîndesc că în România ori l-ar fi îmbucătăţit primul tren musafir pe segmentul ocupat de beţiv (“nu l-am văzut, dom’ne! Şi-apoi, dacă vrea să se-omoare, cine-s eu să mă pun de-a curmezişul?“), ori ar fi stat beut pînă s-ar fi trezit sau l-ar fi uitat sfinţii pe calea ferată, pentru că la ce întîrzieri au trenurile în România, cu siguranţă putea să-şi pună şi cortul acolo, nu l-ar fi deranjat nimeni. Cum i-o fi fost soarta.
